În toamna anului 2025, noi documente provenite din arhivele militare ruse, interceptate de grupări cibernetice ucrainene, readuc în prim-plan o strategie care amintește de tacticile de pământ pârjolit ale secolului XX. Potrivit acestor materiale, Moscova pregătește nu doar distrugerea sistematică a orașului Herson, ci și un scenariu ecologic cu potențial de a afecta întregul bazin al Mării Negre.

Pentru prima dată, cercetătorii și jurnaliștii ucraineni vorbesc despre un plan a cărui primă victimă din rândul statelor NATO ar putea fi România, potrivit Channal 24

Herson, un oraș țintit pentru ștergere de pe hartă

De la eliberarea orașului în 2022, Herson a fost supus unui bombardament aproape constant. Doar în luna octombrie a acestui an, Forțele de Apărare ale Ucrainei au înregistrat peste 9.000 de atacuri cu drone. Incapabilă să recucerească orașul prin mijloace convenționale, armata rusă pare să se întoarcă la o metodă folosită deja la Bahmut: distrugerea completă a infrastructurii, până la transformarea unui centru urban în ruine nelocuibile.

Un ordin de luptă atribuit Diviziei 98 Aeropurtate — interceptat de gruparea „256 Cyber Assault Division” — indică intenția de a intensifica bombardamentele asupra facilităților energetice și stațiilor de tratare a apei din Herson. Planul, notează sursa, prevede și o încercare de traversare a Niprului pentru a captura districtul Korabel, identificat în hărțile sovietice drept parte a Insulei Carantinei.

Infrastructura vitregită a unui oraș aflat sub asediu

După distrugerea barajului de la Kahovka în 2023, Herson funcționează la limita supraviețuirii. Rețelele electrice, sistemele de pompare și instalațiile de epurare sunt avariate și suprasolicitate. Datele obținute de cercetători locali arată că apele uzate depășesc nivelurile admise de poluanți de până la patru ori, iar apa Niprului este clasificată drept „foarte murdară”.

Orice atac asupra centralei termice sau asupra stațiilor de pompare ar declanșa un efect de domino: întreruperi de curent, blocarea sistemelor de epurare, revărsări masive de canalizare și infiltrarea apelor netratate direct în estuarul Nipru-Bug. Conductele, în proporție de 70% degradate, ar ceda în câteva ore.

Distrugerea stației de epurare din Komyshany ar însemna deversarea în Nipru a peste 250.000 de metri cubi de ape uzate pe zi — un volum care ar schimba radical compoziția biologică a întregii regiuni.

O bombă ecologică în Marea Neagră

Proximitatea Hersonului față de mare face ca efectele unui astfel de dezastru să fie aproape imediate. În 2023, după ce barajul de la Kahovka a cedat, salinitatea Mării Negre a scăzut brusc, iar populațiile de midii — filtre naturale ale ecosistemului — s-au redus cu până la jumătate în anumite sectoare.

Apele Niprului se varsă într-o mare caracterizată printr-o circulație lentă și straturi de apă care se amestecă greu. Curenții creează două vârtejuri majore, așa-numiții „ochelari ai lui Knipovici”, care transportă poluanții nu spre țărmurile Crimeei sau ale Rusiei, ci spre litoralul României, Bulgariei și Turciei.

În condițiile unei deversări masive, cercetătorii vorbesc despre:

  • proliferarea algelor toxice și apariția „mareelor roșii”,
  • acumularea metalelor grele în sedimentele de fund,
  • colaps ecologic în zonele de reproducere a peștilor,
  • extincția treptată a biofiltrelor naturale.

România: prima linie a efectelor din Marea Neagră

Zona marină adiacentă Deltei Dunării se află deja sub presiunea poluării transportate de Dunăre și de curenții marini din Ucraina. Dacă în Nipru vor ajunge cantități mari de ape uzate, materii organice și toxine, efectele se vor simți rapid pe litoralul românesc.

Experții estimează:

  • pierderi de 50–100 milioane euro/an în pescuit, din cauza acumulării de metale grele în speciile migratoare precum chefalul sau guvidul;
  • pierderi de 200–400 milioane euro/an în turism, dacă algele toxice vor atinge plajele de la Mamaia, Constanța sau Mangalia;
  • colapsul fermelor de midii din Deltă, aflate deja într-un echilibru fragil.
  • România, aflată în vecinătatea imediată a gurilor Dunării, ar deveni — potrivit jurnaliștilor ucraineni — prima țară NATO afectată de consecințele unui dezastru ecologic gândit în logica războiului hibrid.

Un scenariu greu de contracarat

În trecut, Ucraina ar fi putut limita poluarea prin eliberarea controlată a apei din rezervoarele amonte. După distrugerea barajului de la Kahovka și avarierea barajului de la Zaporijjea, această soluție nu mai este posibilă.

Rămâne deschisă doar întrebarea, repetată tot mai des în spațiul public ucrainean: poate fi oprită catastrofa înainte ca efectele ei să se reverse asupra întregii Mări Negre?