Autor: Tudor-Cristian GONGU

Pentru turiștii români Bulgaria este cunoscută mai ales pentru stațiunile de la malul mării, cetatea de la Veliko Târnovo și stațiunea montană Bansko. Noi ne-am propus însă să descoperim și o altă latură mai profundă a țării vecine, având ca repere câteva obiective situate la o distanță ceva mai mare de granița cu România și de București. Aceste puncte de interes sunt mănăstirea Rila, cea mai mare şi mai frumoasă mănăstire din Bulgaria, Kyustendil – oraş medieval, în apropiere de granița cu Serbia, declarat destinație europeană de excelență în anul 2010 și desigur orașul Plovdiv, care este Capitală Culturală Europeană în anul 2019.

1200 de kilometri prin Bulgaria
Pentru că vorbim de un circuit atât de lung cea mai bună versiune pentru a-l parcurge este să vă alocați două – trei zile (un weekend prelungit) sau poate chiar patru zile. Distanța de la București la Plovdiv este de aproximativ 400 de kilometri, care se pot parcurge în 5 ore fără pauze, 7 ore cu o pauză de masă în Stara Zagora – așa cum am făcut noi, și mai mult dacă intenționați să vă mai opriți pe traseu la Ruse și Veliko Târnovo. Pentru a doua și/sau a treia zi, traseul cuprinde 300 de km, către Mânăstirea Rila și orașul Kyustendil, iar pe seară dacă vă încumetați puteți să încercați să parcurgeți cei 500 de km, din care 110 km de autostradă spre București. Noi am ales să rămânem la Kyustendil și să ne întoarcem a treia zi. Distanța totală este de 1200 de km, iar costul total al călătoriei pentru două persoane se ridică la aproximativ 1500 RON, din care: 550 RON combustibil, 360 – 460 RON cazare în locații centrale de 2 sau 3 stele cu mic dejun inclus, rezervate în prealabil pe site-urile specializate la Plovdiv și Kyustendil și încă 500 RON diverse alte cheltuieli.

În drum spre Plovdiv
În ce privește traficul, traseul este destul de liber, atât până la graniță cât mai ales după graniță. Totuși un aspect, important de menționat este că ar fi bine să vă achiziționați online vigneta pentru Bulgaria. Noi nu am știut acest lucru, și după ce am stat să trecem granița cam 20 de minute, am mai pierdut cam tot atât timp până am ajuns la cea de a treia benzinărie unde am reușit să plătim taxa de drum. O altă versiune ar fi să intrați în Ruse și eventual să vă opriți și să faceți o scurtă plimbare prin centrul orașului. De altfel, se spune că orașul-port de la Dunăre este denumit Mica Vienă, fiind faimos pentru clădirile în stil Neo-baroc și Neo-Rococo de secol XIX și început de secol XX. Cum este situată atât de aproape de Micul Paris, Mica Vienă, a cărei zonă centrală a fost refăcută acum 7-8 ani, ar putea ea însăși să fie o destinație de weekend, mai ales că pune la dispoziția vizitatorilor o serie de muzee interesante și ruinele unui vechi castru roman.
Însă noi nu ne oprim aici și ne îndreptăm spre Stara Zagora un oraș montan, la care ajungem după câteva ore. Localitatea nu surprinde prin multe aspecte, având mai degrabă o arhitectură preponderent comunistă, deși sunt câteva obiective de vizitat și aici. Noi ne-am oprit pentru pauza de prânz și îndrumați de TripAdvisor am luat masa la un restaurant recomandat din centrul orașului. Prețurile sunt bune la fel ca și preparatele, mai dificil fiind la capitolul comunicare din cauza nivelului lor de engleză. De aici până la Plovdiv mai sunt aproximativ 100 de km însă, dacă vă permite timpul, până la Stara Zagora merită să mai faceți o oprire și la Veliko Târnovo, destinație despre care un alt colaborator a scris în trecut.

Citește și: Cetatea Tsarevets, reședința statului Asăneștilor

Capitala Culturală Europeană cu aproape 7000 de ani de istorie
Plovdiv este al doilea oraș ca mărime, din Bulgaria, după Sofia, având aproximativ 300.000 de locuitori. Situat la intersecția a două dintre principalele rute comerciale antice orașul s-a dezvoltat asemeni Romei pe șapte coline, de pe malurile râului Marița. Puțini știu însă că Plovdiv este cu mult mai vechi decât Roma, fiind inițial o așezare tracică, înainte de a deveni un important oraș grecesc și roman. Dovezile arheologice situează fondarea orașului în jurul anilor 6000-5000 î.Hr. sub denumirea de Eumolpias, cetate ce avea să fie cucerită în 341 î.Hr de Filip al II-lea al Macedoniei (tatăl lui Alexandru cel Mare) și redenumită în Philippopolis. Deși nu au rămas foarte multe urme ale acelei perioade, pot fi totuși vizitate unele ruine pe dealul Nepet Tebe. Orașul a continuat să se dezvolte și în perioada romană, fiind construite numeroase edificii, dar mai ales în timpul evului mediu, atât ca parte a Imperiului Bizantin cât și a Țaratelor Bulgărești. În secolul al XIV-lea Plovdiv a intrat sub dominație otomană, iar după 1878 a devenit capitala regiunii autonome Rumelia Orientală, funcție pe care o va deține până în 1885 când această regiune se va uni cu principatul Bulgariei. Întreaga moștenire istorică a orașului este astăzi pusă în evidență prin numeroase expoziții și activități culturale, orașul de pe malurile râului Marița având statutul de Capitală Culturală Europeană în 2019.

O după amiază la pas printr-un oraș multicultural
Puteți începe explorarea orașului din Piața Dzhumaya, unde se află, impunătoare, moscheea cu același nume. Din păcate, era închisă la orele amiezii, când am ajuns noi, așa că am văzut-o doar pe exterior. Imediat după moschee, mergând spre inima centrului vechi, unde este plin de terase şi animație, vedeți Amfiteatrul Roman, construit în secolul II î. Hr., însă redescoperit abia în 1972, ca urmare a unui cutremur în oraș. Amfiteatrul Roman a fost renovat şi găzduiește spectacole în aer liber atunci când vremea o permite.

În continuare, după ce faceți suficiente poze, vă puteți amuza cu mici spectacole de stradă, savurând şi o înghețată delicioasă, iar apoi puteți vizita biserica Constantin şi Elena, care este cea mai veche clădire din oraș funcțională fără întrerupere până astăzi. Biserica este fondată în anul 337 de către împăratul roman Constantin, deși picturile murale extravagante datează din anul 1830, când biserica a fost reconstruită ultima dată. La ieșirea din centrul vechi, se mai poate vedea o moschee, ceva mai mică, apoi puteți intra într-un bazar, de unde să vă cumpărați diverse suveniruri. Alte obiective importante care merită vizitate sunt Hisar Kapia (vechea poartă medievală a orașului), Biserica Fecioarei Maria sau Odeonul. Însă orașul uimește și prin arhitectura mai modernă, în special barocul târziu și arhitectura specifică bulgărească de secol XIX și început de secol XX, care domină majoritatea clădirilor din centrul Plovdiv-ului. De altfel acest curent artistic și arhitectural este cunoscut drept „Renașterea Bulgară” și se dezvoltă în anii de dinaintea obținerii independenței.

Dacă sunteți însă pasionat de istorie antică intrați în Forumul Roman să vedeți pietrele de aproape, să descoperiți aerul de mister de aici și să simțiți apăsarea istoriei. Vis a vis de Amfiteatru puteți să vă odihniți la o terasă, după parcurgerea la pas a frumuseților centrului vechi. De aici veți auzi şi muzica live ce, odată cu lăsarea serii, începe să curgă în cadrul unor spectacole din Amfiteatrul Roman pe care le-am prins şi noi. Odată cu lăsarea întunericului, plimbarea poate fi reluată şi vă veți bucura de animație, de atmosfera de sărbătoare, presărată de artiști ce învârt torțe de foc. În cele din urmă, ne întoarcem la hotel, situat nu departe de centrul vechi, despre care putem spune că a oferit servicii bune, nu la superlativ, dar cu siguranță mulțumitoare, mai ales că limba engleză de această dată nu a fost o problemă. Mulțumim, Plovdiv!

Mănăstirea Rila un lăcaș de cult impresionant
A doua zi am plecat spre mănăstirea Rila, una dintre cele mai renumite mănăstiri ortodoxe, și cea mai importantă din Bulgaria. De altfel, un amănunt interesant este că mănăstirea apare pe aversul bancnotei de 1 leva, emisă în 1999. Drumul până acolo este cât se poate de interesant, mai ales că traversează o zonă montană de o frumusețe tulburătoare.
Mănăstirea este situată la o altitudine de 1.147 m în sud vestul Munților Rila, la o distanță de câteva zeci de kilometri de renumita stațiune de sporturi de iarnă Bansko. Lăcașul de cult a fost întemeiat în secolul al X-lea și se spune că fondatorul mănăstirii a fost Sfântul Ivan din Rila, al cărui nume îl poartă. În realitate însă, pustnicul a locuit într-o peșteră, iar mănăstirea a fost construită ulterior de ucenicii săi. Aceasta avea să se fie distrusă și refăcută de mai multe ori pe parcursul timpului, mai ales între anii 1400-1600, când mănăstirile creștine de sub ocupație otomană au suferit numeroase persecuții.
Ansamblul monahal cuprinde patru capele, o bibliotecă valoroasă alcătuită din 250 de manuscrise și 9000 de volume vechi, o serie întreagă de construcții adiacente și desigur biserica centrală ce datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind creație a arhitectului Pavel Ioanov, unul dintre inițiatorii curentului „Renașterea Bulgară”. Biserica are cinci turle, trei altare și două capele laterale, unul dintre cele mai valoroase elemente dinăuntrul ei fiind iconostasul placat cu aur, celebru pentru sculptura sa în lemn. În biserică se află și numeroase icoane, datând din secolele al XIV-lea până la al XIX-lea. Curtea este impresionantă, dând aspectul de cetate, totul impune respect, măreție dar și chemare la rugăciune şi pace.

Kyustendil fostă destinație europeană de excelență în 2010
După ce am plecat de la mănăstirea Rila am decis să facem o oprire pentru a servi masa. În apropierea mănăstirii există o terasă și încă vreo câteva spații, însă erau deja complet ocupate așă că ne-am servit prânzul la câțiva kilometrii distanță pe drumul spre Kyustendil. Experiența culinară a fost deosebită și servirea foarte bună, însă noi vă recomandăm să aveți la drum și destui bani schimbați deoarece în multe locuri nu se acceptă decât cash.
Ne-am continuat drumul, dar din păcate, pe măsură ce ne apropiam de destinație, a început să plouă, inițial ușor apoi mocănește. La Kyustendil am reușit să ne cazăm și să facem un scurt tur al centrului vechi al orașului pe ploaie, motiv pentru care nici nu am reușit să facem prea multe poze. Trebuie spus că orașul este o combinație între vechi și nou, având multe edificii din perioada evului mediu, precum biserica Sfântul Gheorghe ridicată în sec. X-XI sau Turnul Pirkova datând din sec. al XV-lea, dar și unele din antichitate precum băile romane. De altfel, Kyustendil este în primul rând o destinație balneoclimaterică, fiind recunoscut în țara vecină pentru izvoarele termale și minerale cu proprietăți terapeutice. Alte obiective care merită vizitate sunt fortăreața medievală Hissarlaka situată la 2 km sud de oraș și podul Kadin, la care din păcate noi nu am reușit să ajungem.

Hotelul unde ne-am cazat dar și restaurantele au servicii bune deși prețurile sunt puțin mai mari, însă pentru unele localuri rămâne problema plăților cu bani lichizi. De dimineață continua să plouă, așa că în cele din urmă am decis să ne îndreptăm spre Sofia și apoi spre București. Totuși la ieșirea de pe autostradă am ales să ne îndreptăm spre Veliko Târnovo unde ne-am mai bucurat de o plimbare pe aleile pietruite din vecinătatea cetății.