Clătitele fac parte dintre puţinele feluri de mâncare de care gurmanzii-şefi ai Greciei Antice ar trebui să fie mândri, pentru că au trecut testul timpului (şi încă ce test!), ajungând să fie gătite chiar şi în bucătăria secolului XXI.

Dacă ar fi să traducem denumirea originală (adică grecească) a clătitei i-am spune „tigăită”, pentru că şi atenienii îi spuneau „tagenites”, „teganites” sau „tagenias” (toate variantele fiind derivate ale cuvântului „tegano” care desemna tigaia de prăjit). 

Cronicarul Athenaeus povesteşte cum era preparat acest desert: plakous-ul (compoziţia formată din 500 gr. de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriţă de sare) era prăjit într-o cantitate mică de ulei de măsline. După ce compoziţia începea să facă băşici şi era rumenită pe ambele feţe, se servea caldă, dimineaţa. Se asezona neapărat cu miere şi seminţe de susan, uneori şi cu brânză.

Rude vechi ale pâinii, lipiei şi chiar ale blatului de pizza, clătitele s-au răspândit peste tot în lume, de cele mai multe ori schimbându-şi ba compoziţia, ba aspectul. În America, amestecul pentru clătite conţine şi praf de copt şi e prăjit într-o formă mai pufoasă şi mai groasă, în Asia grosimea diferă de la o zonă la alta, dar e umplută cam peste tot cu ingrediente sărate (brânză, carne, legume); în Africa, pe de altă parte, clătitele sunt suport pentru diferitele sosuri şi humus-uri, neamurile germanice le consumă deopotrivă ca desert şi ca blat moale peste care se pun diverse topping-uri sărate, în timp ce europenii de gintă latină păstrează destinaţia, reţeta şi aspectul clătitelor realizate de greci în Antichitate.

Una dintre cele mai neobişnuite reţete de clătite s-a născut în timpul Imperiului Austro-Ungar şi poartă o denumire care te duce cu gândul la conducătorii acelor vremuri: kaiserschmarrn. „Firimiturile împăratului” au fost preparate pentru prima dată pentru Francisc Iosif I (1830-1916) şi imediat ce vezi rezultatul realizezi cât de inspirat e numele desertului – fâşii rupte din clătite (făcute din făină, ouă, lapte), caramelizate, amestecate cu gem şi alune de pădure mărunţite.

Soţia împăratului, Elisabeta a Bavariei (cunoscută mai degrabă sub denumirea de Sisi), fiind preocupată de silueta sa, dăduse ordin bucătarilor să-i facă doar deserturi uşoare, care să nu îngraşe. La vederea „bombei calorice”, împărăteasa a refuzat să mănânce clătitele astfel pregătite. Exasperat, soţul ar fi exclamat înainte de a mânca deopotrivă porţia sa şi a consoartei:„Ia să văd ce firimituri (schmarrn) a gătit bucătarul!”.

Si acum să trecem la treabă:

Ingrediente

Mod de preparare

Intr-un vas se sparg 5 oua, se adauga 1 lingurita de sare si 2 linguri de zahar. Se amesteca bine pana se obtine o masa omogena.

Faina se adauga treptat, se amesteca continuu pana se obtine un aluat de o consistenta groasa. Dupa ce s-a adaugat toata faina, se incorporeaza treptat laptele ( este important sa amesteci continuu, pentru a evita cocoloasele ).

La final, se adauga ulei si apa. Aluatul trebuie sa fie fara cocolase, matasos si lichid.

Daca iti plac clatitele mai groase, poti lasa aluatul vreo jumatate de ora in frigider, sa se “odihneasca”. Eu prefer clatitele subtiri si fine, asa ca le prepar imediat ce aluatul este gata.

Urmatoarea etapa este foarte importanta. Pentru pregatirea clatitelor este nevoie de o tigaie buna sau una speciala pentru clatite.

Se incinge tigaia si se unge cu putin ulei sau unt ( nu folosi foarte mult ulei sau unt, sa nu iasa clatitele unsuroase ). Tinand tigaia ridicata de pe foc, cu ajutorul unui polonic sau cani, se toarna aluatul. Tigaia se roteste pe cerc in asa fel ca aluatul sa acopere uniform toata suprafata. Apoi, se pune tigaia inapoi deasupra focului, care trebuie sa fie potrivit.

Cand suprafata aluatului isi pierde luciu, iar marginile clatitei devin aurii, e un semn ca trebuie intoarsa de pe o parte pe alta.

Cu ajutorul unei spatule se intoarce clatita. Se caleste cateva secunde si se scoate de pe foc.

Trucuri

• Daca nu folosesti o tigaie speciala pentru clatite ci una obisnuita si observi ca aluatul se lipeste de tigaie, incearca sa ungi tigaia cu ulei de fiecare data cand torni aluatul, daca nici acest truc nu te ajuta, ar fi bine sa schimbi tigaia.
• In timp ce prajesti clatitele, daca simti ca aluatul s-a ingrosat il poti dizolva cu un pic de apa.

Sau puteti alege varianta urmatoare

• 350 faina
• 3 oua
• 50 g unt topit
• 500 ml lapte rece
• 250 ml apa minerala
• un praf de sare
• optional: vanilie, coaja de lamaie
• ulei pentru prajit

Pregatim ingredientele: laptele rece, apa minerala, ouale, faina, sarea, untul topit. NU uitati de sare pentru ca fara ea nu ies clatite gustoase!

Ouale se bat cu mixerul sau cu telul pana face un pic de spuma deasupra, se adauga untul topit si racorit, sarea si apoi jumatate din lapte. Nu-i problema daca untul se face cocoloase mici (de la ouale si laptele rece) pentru ca acestea de vor topi in tigaie.

Se adauga treptat faina si se amesteca continuu. Apoi se dilueaza compozitia cu restul de lapte si in final se adauga si apa minerala carbogazoasa. Deci NU punem toate ingredientele lichide si la final faina deoarece aceasta va forma cocoloase! 

Daca doriti se poate pune doar lapte dar mie asa imi place, cu apa minerala. Se adauga si vanilia si coaja de lamaie daca va place. Aluatul de clatite trebuie sa fie omogen, neted, fara cocoloase. Daca totusi apar cocoloase si nu reusiti sa scapati de ele prin mixare, puteti strecura aluatul printr-o sita.

Compozitia este gata. Este bine sa o lasam 15-20 de minute la odihnit (preferabil la frigider). In acest timp aluatul de clatite se mai ingroasa putin (faina se umfla de la lichidele din jur).

Putem pune la incins tigaia (a mea are 25 cm diametru). Daca aveti o tigaie antiaderenta nu trebuie sa folositi ulei doar daca doriti sa puneti cativa stropi pentru gust. Pun 2-3 stropi de ulei indiferent de tigaia folosita. Asa au clatitele gust adevarat. Se prajesc pe o parte si apoi pe cealalta. Daca aveti dexteritate se pot intoarce de pe o parte pe cealalta „din incheietura”. Nu este asa de greu si merita exersat. Daca nu va incumetati la acrobatii, se vor intoarce cu o paleta.

Se umplu cu ce vă place – dulce sau sărat: gem, dulceață, nutella cu banană, cu frisca, înghețată, brânză cu verdeata, cu branza cu sunca etc. Se poate face chiar și tort de clătite!