Situat la 12 km de Bistrița și la 7 km de Livezile, Ansamblul Rural Dorolea face parte din grupul de așezări întemeiate de coloniștii de origine germană din nordul Transilvaniei.
Moșia apare înregistrată documentar abia în anul 1332, în registrele dijmelor papale sub denumirea de Arida Bystricia. Un recensământ din 1642 consemna un număr de 20 de gospodării, pentru ca, peste o jumătate de secol, în 1695, Dorolea să aibă doar 18 familii, 13 case fiind pustii, notează Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bistrița-Năsăud, pe pagina de Facebook a intituției.
La mijlocul veacului al XVIII-lea erau 72 de familii, dintre care 54 săsești și 16 românești. Recensământul din anul 1850 consemna o populație de 791 persoane, dintre care 651 sași, 73 români și 67 țigani. Satul avea în 1941 – 514 etnici germani, 277 români, 13 maghiari, 134 ţigani şi 9 evrei.
În septembrie 1944, la ordinul autorităților militare germane, 465 de persoane cu 114 care şi căruţe au luat drumul evacuării.
Satul înşirat de-a lungul pârâului Valea lui Tănase cuprinde fronturi compacte cu case solide ridicate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului următor, având fronturile lungi la stradă cu porţi carosabile incluse, care, din cauza hotarului restrâns şi a relativei izolări, s-au păstrat cu înfăţişarea originală formând cel mai pitoresc şi mai edificator ansamblu rural săsesc din regiune.
Acest text face parte din campania educativă „Patrimoniul sunt eu”, care are ca scop evidențierea obiectivelor de patrimoniu din județul Bistrița-Năsăud. Campania „Patrimoniul sunt eu” este rezultatul colaborării dintre Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud și Direcția Județeană pentru Cultura Bistrița-Năsăud.