Valea Prahovei este foarte frecventată de turiști. Este și un loc perfect pentru relaxare. Însă puțini știu că aici s-au purtat unele din marile bătălii ale Primului Război Mondial.
Pe vârful Clăbucetul Taurului, între Azuga și Predeal, se păstrează până astăzi urme ale tranșeelor și cratere de obuz. Aici, în octombrie 1916, trupele române au apărat linia Carpaților într-una din cele mai grele bătălii. Peste 10 mii de oșteni și-au dat viața pentru a împiedica trecerea munților de către trupele germane, mult mai numeroase și mai bine echipate.
Cei care vor să meargă pe urmele evenimentelor cărora le datorăm ziua de 1 Decembrie și România Mare pot pleca pe un traseu montan relativ ușor din Azuga, de la Monumentul eroilor, pe „Drumul tunului”. Traseul a fost marcat cu punct albastru și semnalizat corespunzător printr-un proiect al Cercetașilor României.
„Eroismul este arta de-a sluji neamul prin sacrificarea ta”
În vârf, printre tranșee, (la 1520m altitudine) se află o cruce – monument de lemn și una de marmură, ridicate în memoria tinerilor care și-au dat viața în cruntele bătălii din 9-25 octombrie 1916. Aici, pe o placă montată de asociația „Turist Club Carpatic”, găsim următoarea relatare despre părintele Iustin Șerbănescu, preluată din Monitorul Oficial nr 96 din 1918:
„A luat parte la toate luptele, mergând cu sfânta cruce în mână în fruntea luptătorilor regimentului. În ziua de 2 octombrie 1914, văzând că Regimentul Feldioara a pierdut în lupte aproape toți ofițerii și comandantul căzuse rănit pe muntele Clăbucetul Taurului,a luat comanda acestui corp. Și luptând ca un erou o zi și o noapte, a respins pe inamic până la Muntele Susai, oprindu-l de a ocupa Azuga.
În luptele de pe Muntele Dihamului a condus un batalion de dispensați, iar la 17 noiembrie 1916, fiind pentru a doua oară rănit pe Muntele Sorica, în timpul unui atac al Azugăi, a refuzat evacuarea pentru a nu se despărți de vitejii săi ostași. Peste o săptămână a căzut prizonier în mijlocul trupei care nu se mai putea apăra. În vara anului 1917 a evadat, rătăcind prin munți timp de 3 luni, până a izbutit să treacă în liniile românești.”
Monitorul Oficial Nr 96 din 1918