Vila Costinescu de pe strada Polonă, nr. 6, care azi găzduiește sediul unei instituții de învățământ privat, a fost construită de fostul ministru de finanțe Emil Costinescu (1844-1921), om politic liberal, pentru fiica sa Adina. Construcţia, în stil neoromânesc, a fost realizată de arhitectul Ion D. Berindei.
Foarte interesant la această lucrare a arhitectului Berindey este că poate fi percepută din două zone diferite în feluri foarte diferite. Pe de o parte, din parcul Ion Voicu şi de pe Bulevardul Dacia se percepe turnul masiv rectangular, iar pe de alta, de pe strada Polonă, plimbându-ne pe lângă vilă vom percepe acel volum uşor al terasei cu structură de lemn de peste wintergarden-ul de la parter. Un detaliu de fineţe este corespondenţa elementelor structurale din lemn şi zidărie din zona wintergarden-ului.
De numele lui Emil Costinescu se leagă o serie de măsuri luate în domeniul financiar, el fiind un economist și politician român, care a deținut funcția de ministru de finanțe al României în intervalele 1902–1904, 1907–1910 și 1914–1916. A fost primar al Bucureștiului în perioada februarie 1901 – aprilie 1901. De la numele lui se trage denumirea stațiunii litorale „Costinești”, înființată de acesta prin colonizare cu germani pe o moșie a sa.
În 1911 primarul Vintilă Brătianu a efectuat lotizarea maidanului Ioanid, iar în anii următori a apărut unul dintre cele mai frumoase și mai luxoase cartiere din Bucureștiul acelor vremuri – cartier care avea în mijloc un parc doar pentru rezidenți. Emil Costinescu cumpără un lot, cu vedere la strada Polonă și ridică aici această casă fastuoasă pentru fiica sa Adina, care era proaspăt căsătorită cu Dinu Brătianu. De altfel cei doi locuiau în apropiere, pe Calea Dorobanților, într-o casă ridicată în 1909, chiar lângă actualul British Council.
Portretul Adinei Brătianu, o prezență elegantă și discretă a familiei
Alexandrina (Adina sau Didi, cum îi spuneau apropiații) Costinescu (1886-1975) [1] era fiica lui Emil Costinescu (1844-1921), important om politic al Partidului Național Liberal, ministru de finanțe în mai multe legislaturi, unul dintre fondatorii Băncii Naționale [2].
La data de 26 august 1907, Adina Costinescu s-a căsătorit cu Constantin (Dinu) Brătianu (1866-1950), la rândul său, provenind dintr-o prestigioasă familie de politicieni români. Era cel de-al doilea fiu dintre cei șapte copii rămași în viață, trei băieți și patru fete, ai cuplului Ion și Pia Brătianu. Inginer, activând în sistemul bancar, Dinu a făcut și el carieră politică, devenind președintele Partidului Național Liberal, după moartea fraților săi, Ion I. C. Brătianu (1864-1927) și Vintilă Brătianu (1867-1930) [3]. Din nefericire, a decedat în închisoarea comunistă de la Sighet [4].
Revenind la anii tinereții, ziarul „Adevărul” a transmitea cu emfază cititorilor săi știrea despre „O căsătorie în lumea mare”, din ziua de 26 august 1907. Nunta – căsătoria civilă și religioasă a Adinei Costinescu cu Dinu Brătianu – s-a ținut la ora 12, la vila Costinescu din Sinaia [5]. „Niciun Brătianu nu s-a căsătorit la biserică” [6].
Nași fuseseră dr. Costinescu și Lya Brătianu [7]. Câteva luni mai devreme, în 4 martie 1907, Adina și Dinu, ei înșiși au fost nașii Elizei și ai lui Ion I. C. Brătianu [8].
Adina și Dinu au primit „daruri prețioase și flori” [9]. Printre invitați, la cununia civilă, s-au numărat: Sabina Cantacuzino, „gătită de gală” [10], Pia Brătianu, Eliza și Ionel Brătianu, Lya și Vintilă Brătianu, Maria și Ion Pillat, dra. Pia Brătianu, Tați și Ilie Niculescu-Dorobanțu, C. Slătineanu, ofițer al stării civile, împreună cu soția, familia Costinescu și Eugeniu Carada.
După oficierea căsătoriei, toate persoanele prezente au fost invitate la prânz. A urmat căsătoria religioasă, celebrată tot în vila Costinescu, la care s-au adăugat alți invitați: Dimitrie Sturdza, Anton Carp, familia Nicu Albu, familia Iarca, familia Alimăneșteanu, domnul Bilciurescu, familia Romano, familia Cezianu, Dinu Stolojan, familia Florescu, domnul Berindei și numeroase prietene ale miresei. După celebrarea căsătoriei, tinerii au plecat cu automobilul la Predeal, „acoperiți de flori și însoțiți de cele mai călduroase urări” [11].
Cu timpul, cuplul a avut trei băieți: Ioan (Oni), Constantin (Dinki) și Dan Brătianu [12], locuind în București, într-o maiestuoasă casă construită după planurile arhitectului Petre Antonescu, pe Calea Dorobanților, nr. 16. [13]
În 1943, când a apărut ediția franțuzească a evocărilor Siluetelor din familia Brătianu, Nicolae I. Pillat (1894- ?1975), nepotul după sora Măriuța (1868-1945), îl descria astfel pe unchiul Dinu, căruia copiii familiei îi ziceau Otola:
„Unchiul Dinu a fost foarte frumos. Astăzi e un minunat bătrân de șaptezeci și șapte de ani. Nimeni nu i-ar da, de altfel, vârsta asta, atât e de verde încă, fizic și moral. Cu barba lui neagră, trăsăturile de o finețe absolută, tenul mat, ochii frumoși, semănă cu personajele din miniaturile persane. Dintre cei trei unchi ai mei, a fost întotdeauna cel mai practic din fire, cel mai sociabil. Și acum se gândește mult la ceilalți decât la el” [14].
Aceluiași nepot îi datorăm și o creionare a portretului Adinei Brătianu: „Soția lui, Adina, căreia îi spuneam Didi, e pentru mine mai mult o prietenă decât o mătușă. Cu douăzeci de ani mai tânără decât soțul ei, e toată numai bunătate, finețe, inteligență, cumpătare și bun simț. Nu poți să n-o iubești” [15].
În completare vin amintirile Corneliei Pillat (1921-2005), soția lui Dinu Pillat (1921-1975), descriind-o pe Adina Brătianu: „părul ondulat corect îi împodobea chipul cu trăsături bine conturate ce mie îmi evocau o puternică femeie spaniolă. Aceeași atitudine mândră, dar binevoitoare, și-a păstrat-o și după ce a fost dată afară din casă – fără nimic altceva decât hainele de pe ea” [16], atât aceasta, cât și cei trei fii, cu familiile lor, având de suferit de pe urma regimului comunist.
Își amintea, de asemenea: „Eram invitați deseori la masă sau după-amiaza la un ceai blond din coji de mere uscate în casa lui Dinu Brătianu și a lui tante Didi, soția lui. Ei știau – li se atrăsese atenția – că feciorul care servea la masă, sprinten și eficace, fusese racolat de securitate. «Cu atât mai bine» – a ripostat Dinu Brătianu, naiv – «vor ști că nu unelti» [17].
De altfel, ca o dovadă a iubirii și respectului față de familie și de importanța numelui Brătianu pentru țară, Adina Brătianu s-a îngrijit de aducerea osemintelor soțului său, Dinu Brătianu, precum și ale nepotului, istoricul Gheorghe Brătianu, fiul lui Ion I.C. Brătianu, de la Cimitirul Săracilor de la marginea oraşului Sighet și reînhumarea în capela de la Florica, comuna Ștefănești, județul Argeș, la 2 octombrie 1971. [18] În condițiile date, acesta a fost mai degrabă un gest simbolic.