În curând se împlinește un an de la unul dintre cele mai grave episoade din istoria recentă a patrimoniului românesc: furtul coifului dacic de la Cotofenești și al celor trei brățări regale de aur, dispărute din Muzeul Drents din Țările de Jos, unde se aflau împrumutate pentru o expoziție internațională. La doisprezece luni de la jaf, piesele rămân de negăsit, iar cazul continuă să provoace nu doar indignare publică, ci și întrebări incomode despre responsabilitate, securitate și fragilitatea tezaurului național atunci când părăsește granițele țării.

Un simbol al civilizației dacice

Coiful de la Cotofenești, datat în secolul al IV-lea î.Hr., nu este un simplu artefact arheologic. Este una dintre cele mai spectaculoase piese de orfevrărie geto-dacică, decorată cu motive mitologice și realizată din aur masiv. Alături de brățările spiralice descoperite în zona Sarmizegetusei Regia, el reprezintă nu doar valoare materială, ci o parte esențială din patrimoniul identitar al României.

Tocmai de aceea, dispariția lor a fost percepută ca mai mult decât un jaf: ca o pierdere simbolică, o ruptură dureroasă între prezent și una dintre cele mai misterioase și fascinante civilizații ale Europei vechi.

În 2024, Muzeul Național de Istorie a României, în colaborare cu Drents Museum din Assen, Olanda, a organizat expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver” („Dacia! Regatul aurului și argintului”). Expoziția a inclus 673 de exponate, provenite din peste 50 de tezaure din colecțiile a 18 muzee din România. Printre acestea se număra și coiful dacic, alături de diadema de la Bunești-Averești, piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești, precum și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. Evenimentul a marcat 30 de ani de la prima expoziție de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez și s-a desfășurat în perioada 7 iulie 2024 – 26 ianuarie 2025.Cu o zi înainte de încheierea expoziției din Assen, în noaptea de 24/25 ianuarie 2025, un grup de indivizi au folosit explozibil pentru a sparge un zid exterior din beton armat al muzeului. După ce au pătruns în clădire, aceștia s-au îndreptat direct către vitrinele care găzduiau coiful dacic și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. În dimineața următoare, autoritățile olandeze și cele române au confirmat furtul acestor artefacte

„Au mințit”. Acuzații grave după un an de tăcere

La un an de la furt, fostul director al Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a vorbit deschis în presa internațională despre ceea ce numește „un lanț de nereguli” din partea instituției olandeze care a găzduit expoziția.

Potrivit acestuia, partea olandeză nu ar fi respectat condițiile esențiale prevăzute în raportul tehnic privind securitatea. Elementul central: vitrinele în care erau expuse piesele nu ar fi fost dotate cu sticla antiefracție promisă. Coiful ar fi fost scos din vitrină după doar două lovituri de ciocan.

„Securitatea era crucială”, a subliniat fostul director, afirmând că muzeul gazdă ar fi prezentat o realitate cosmetizată în documentația inițială. Declarațiile sale au reaprins dezbaterea privind modul în care instituțiile românești verifică, monitorizează și condiționează împrumuturile internaționale de patrimoniu.

Un an „întunecat”

Dincolo de anchete și comunicate oficiale, cazul are și o dimensiune umană. Oberländer-Târnoveanu a recunoscut că jaful, urmat de demiterea sa și de valul de critici publice, l-au afectat profund. A vorbit despre un an „întunecat”, despre tratamente și despre un proces lent de revenire.

El a explicat că decizia de a trimite tezaurul în Olanda nu a fost una superficială, ci rezultatul unei relații de încredere construite în timp. Expoziția fusese pregătită meticulos, iar Muzeul Drents fusese perceput drept unul dintre cele mai bine securizate dintre toate instituțiile care mai găzduiseră piese românești.

Cu toate acestea, hoții au reușit să pătrundă printr-o deschizătură minoră, exploatând o vulnerabilitate care nu figura în planul oficial de securitate.

Ancheta, recompensele și piesele care nu se întorc

În urma jafului, trei suspecți principali au fost arestați de autoritățile olandeze. Totuși, coiful și brățările nu au fost recuperate. Obiecte care au supraviețuit două milenii, războaielor, migrațiilor și regimurilor politice, au dispărut în câteva minute dintr-un muzeu european al secolului XXI.

Omul de afaceri olandez Alex van Breemen a anunțat o recompensă de 250.000 de euro pentru informații care ar putea duce la recuperarea artefactelor, semn că inclusiv în societatea olandeză cazul este perceput ca o pată gravă asupra sistemului muzeal.

De cealaltă parte, Muzeul Drents a evitat să comenteze concret calitatea vitrinelor, declarând doar că a respectat condițiile de asigurare și că a pus la dispoziția partenerilor români toate datele cerute de anchetatori.

Mai mult decât un dosar penal

La un an de la furt, cazul coifului de la Cotofenești nu mai este doar o investigație deschisă. Este un test pentru politicile culturale ale României, pentru modul în care statul își apără patrimoniul și pentru felul în care sunt negociate împrumuturile internaționale.

Este și un avertisment: într-o lume în care piața neagră a artefactelor antice valorează miliarde, tezaurul nu mai poate fi protejat doar prin contracte și bune intenții. El cere standarde extreme, monitorizare continuă și, mai ales, asumare instituțională reală.

Până la recuperarea pieselor – dacă ea va mai fi posibilă – coiful de la Cotofenești rămâne nu doar un obiect dispărut, ci un simbol al vulnerabilității patrimoniului românesc și al prețului plătit atunci când o civilizație își pierde, fie și temporar, fragmente din memorie.