Arheologii au descoperit un altar toltec antic, înconjurat de rămășițe umane și ofrande rituale, în apropierea ruinelor orașului Tula din Mexic.
O descoperire arheologică remarcabilă, realizată în apropierea vechiului oraș Tula, readuce în atenție practicile rituale ale civilizației toltece. Cercetătorii de la Institutul Național de Antropologie și Istorie (INAH) au scos la lumină un altar ceremonial, cunoscut sub numele de momoztli, înconjurat de rămășițe umane și obiecte rituale, situat chiar în afara Zonei Arheologice Tula, în statul Hidalgo.
Descoperirea a fost făcută în timpul unor lucrări preventive de salvare arheologică, desfășurate în contextul construcției liniei feroviare pentru pasageri Mexico City–Querétaro. Proiectul, realizat sub supravegherea Ministerului Culturii din Mexic, evidențiază rolul esențial al arheologiei în proiectele de infrastructură, contribuind la protejarea patrimoniului cultural în paralel cu dezvoltarea modernă.
O fereastră către capitala toltecă
Altarul descoperit datează, cel mai probabil, din perioada Tollan (900–1150 d.Hr.), când Tula era capitala civilizației toltece. Situat la aproximativ 300 de metri în afara perimetrului protejat al sitului, în apropierea zonei cunoscute drept Tula Chico, altarul oferă indicii valoroase despre organizarea urbană a orașului antic.
Potrivit arheologilor, structura are aproximativ un metru pe fiecare latură și a fost construită din materiale atent aranjate: blocuri de andezit, bazalt și pietre de râu. Se pare că altarul avea cel puțin trei niveluri joase și, în mod semnificativ, nu prezintă scări, ceea ce sugerează o funcție strict ceremonială, nu una destinată accesului public.
„Această descoperire îmbunătățește considerabil înțelegerea noastră asupra organizării spațiale a orașului Tula”, a explicat coordonatorul proiectului, Víctor Francisco Heredia Guillén. „Ea indică existența unor zone rezidențiale sau ceremoniale de elită, dincolo de ceea ce fusese cartografiat anterior.”
Rămășițe umane și ofrande rituale
Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale descoperirii este prezența rămășițelor umane depuse ca ofrandă în jurul altarului. Arheologii au identificat patru cranii și mai multe oase lungi, probabil femururi, dispuse pe trei laturi ale structurii. Există posibilitatea ca săpăturile ulterioare să scoată la iveală rămășițe și pe cea de-a patra latură.
Poziționarea acestor rămășițe indică practici rituale, posibil asociate cu ceremonii de decapitare. Unul dintre cranii a fost descoperit încă atașat de coloana vertebrală, ceea ce ar putea oferi indicii esențiale despre metodele de sacrificiu din acea perioadă. Specialiștii subliniază că astfel de ritualuri erau, de obicei, realizate cu lame din obsidian sau silex, care lasă urme caracteristice pe oase.
Pe lângă rămășițele umane, cercetătorii au descoperit numeroase artefacte asociate atât ritualurilor, cât și vieții cotidiene: vase ceramice (inclusiv un bol negru care conținea un alt vas), fragmente de obsidian, lame, unelte din os, dar și obiecte din scoici, fusaiola și sule. Aceste descoperiri oferă o imagine complexă asupra practicilor religioase și activităților zilnice ale comunității.
Indicii despre structura socială
Săpăturile au scos la iveală și urme de ziduri și podele compactate în jurul altarului, sugerând că acesta se afla în centrul unei curți. Această organizare susține ipoteza că zona făcea parte dintr-un complex rezidențial sau ceremonial de elită, posibil incluzând structuri de tip palat.
Arheologul Emmanuel Hernández Zapata, coordonatorul lucrărilor de teren, a remarcat că periferia orașului Tula era asociată, în mod tradițional, cu clasele sociale superioare, în timp ce populația obișnuită trăia mai departe. „Aceste descoperiri întăresc ideea unui oraș stratificat social, cu zone distincte dedicate elitelor”, a declarat el.
Conservare și analiză științifică
Toate materialele descoperite sunt documentate cu atenție și vor fi analizate în laboratoare specializate. Rămășițele umane vor fi studiate pentru a determina vârsta, sexul, starea de sănătate și posibilele cauze ale morții. Artefactele ceramice au fost trimise către un centru de cercetare din Tepeji del Río pentru clasificare și conservare.
În paralel, tehnologiile moderne, precum cartografierea digitală și scanarea cu drone, sunt utilizate pentru a crea modele precise ale sitului. Autoritățile analizează în prezent cele mai bune metode de conservare a altarului, fie in situ, fie prin relocare.
Importanța culturală
Ministrul Culturii din Mexic, Claudia Curiel de Icaza, a subliniat importanța acestei descoperiri, afirmând că astfel de descoperiri contribuie nu doar la aprofundarea cunoașterii istorice, ci și la consolidarea angajamentului față de protejarea patrimoniului cultural.
„Patrimoniul arheologic este memoria poporului nostru. Fiecare descoperire ne reamintește responsabilitatea de a studia, proteja și transmite această moștenire generațiilor viitoare”, a declarat oficialul.
O descoperire de referință
Descoperirea altarului de lângă Tula reprezintă o dovadă a bogăției istoriei mezoamericane și a importanței integrării arheologiei în proiectele moderne de dezvoltare. Pe măsură ce cercetările continuă, altarul și ofrandele sale promit să dezvăluie detalii esențiale despre ritualurile, credințele și structura socială a lumii toltece.
Fiecare strat excavat aduce mai aproape o poveste veche de aproape un mileniu — o punte între trecut și prezent.
