Pastele au devenit sinonime cu bucătăria italiană. Imigranții italieni au dus cu ei pastele și pizza oriunde au mers în lume. Totuși, contrar așteptărilor, pastele nu provin din Italia. În mod surprinzător, orginea pastelor se află la mii de kilometri distanță de Peninsula Italiană.
Cine a adus pastele în Italia?
Una dintre cele mai populare teorii cu privire la originea pastelor este că au fost aduse în Italia de către comerciantul venețian Marco Polo (1254-1324) din China. Italianul a mers în China în timpul dinastiei Yuan (1271-1368), iar chinezii consumau tăiței încă din 3000 î. d. Hr. în provincia Qinghai.
Contestatarii acestei teorii susțin că, din punct de vedere al procesului de fabricare, pastele nu sunt chiar fideaua chinezească. În plus, izvoarele istorice italiene relatează că un soldat genovez a inclus un coș de paste uscate în inventarul bunurilor pe care le deținea. Acest lucru se întâmpla în 1279, iar Marco Polo s-a întors din China abia în anul 1295.
Majoritatea istoricilor alimentari sunt de părere că arabii, în special cei din zona Libiei de azi, ar trebui să fie creditați pentru aducerea pastelor, spanacului, vinetei și trestiei de zahăr în bazinul mediteranean.
Se crede că pastele au fost introduse în Italia în timpul cuceririlor arabe din Sicilia din secolul al 9-lea d. Hr. Până în secolul al XII-lea, italienii au aflat de la arabi metodele de uscare a pastelor pentru a le păstra pe perioada călătoriei. O dovadă a acestei versiuni este faptul că în multe rețete vechi de paste siciliene, există introduceri gastronomice în limba arabă.
În lucrarea „Tabula Rogeriana”, realizată prin secolul XII, se afirma că în Trabia se prepară paste în cantități atât de mari, încât ar putea hrăni cu ele atât regiunea Calabria, cât și teritoriile musulmane și creștine vecine. Tabula Rogeriana („Harta lui Roger”) a fost desenată de geograful arab Al-Idrisi în 1154 pentru regele normand Roger al II-lea al Siciliei, unde autorul a stat aproape optsprezece ani, lucrând la comentarii și ilustrațiile hărților. Harta, cu legende scrise în limba arabă, arăta continentul euroasiatic în întregime, partea de nord a continentului African, lipsind însă Cornul Africii și regiunea Asiei de Sud-Est. Tabula Rogeriana este împărțită în șapte zone climatice, conform modelului ptolemeic, fiecare fiind divizată în zece secțiuni și conține Eurasia și nordul continentului african. Textul conține descrieri exhaustive ale condițiilor naturale, culturale, politice și socio-economice din toate cele 70 de secțiuni componente. Informațiile au fost verificate cu acribie, fiind excluse din mărturiile adunate ale călătorilor musulmani intervievați mărturiile contradictorii, păstrându-se deci detaliile confirmate din mai multe surse.
Care este orginea cuvântului „pasta”?
Cel mai probabil, cuvântul „pasta” vine din grecescul „pastos” care înseamnă „presărat cu sare”. Totodată, substantivul „paste” a fost preluat din greacă în latină, ca multe altele, unde înseamnă „aluat, prăjitură de patiserie”.
Curiozități:
- În lume, există peste 600 de feluri diferite de paste. Cele mai cunoscute sunt spaghetti, penne, tortelini, tagliatelle, fussili sau linguini;
- Italienii sunt cei mai mari consumatori de paste din lume. Dacă un american consumă în medie 10 kilograme de paste pe an, un italian consumă 30 de kilograme de paste la fiecare 365 de zile;
- Pastele nu s-au consumat cu roșii multă vreme. Roșiile au pătruns în bucătăria italiană abia la finele anilor 1600. Prima rețetă de paste cu suc de roșii datează din anul 1790.