Schitul Darvari, unul dintre cele mai vechi lăcașuri bucureștene de rugăciune, a fost ctitorit de căminarul Mihai Darvari și soția sa Elena, „în zilele Măriei Sale Domnului Alexandru Ghica-Voievod, în 1834 August 10”, așa cum menționează pisania de la intrare.

Biserica cea dintâi a schitului a fost o mică biserică din lemn, simplă, fără turlă, purtând hramul „Învierea lui Lazăr”. Un an mai târziu de la ctitorire, a fost înființată prima obște monahală a schitului, formată din câteva maici de la mănăstirile Pasărea și Ciorogârla, scrie Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.

De-a lungul istoriei sale, lăcașul a trecut și prin momente grele, precum perioada secularizării, în urma legii adoptate în timpul domnitorului Cuza. Astfel, în anul 1865, monahiile ce viețuiau la Darvari au fost trimise înapoi la mănăstirile Pasărea și Ciorogârla, schitul fiind închis.

Către anul 1870 îi vom găsi aici pe călugării athoniți de la Schitul Prodromul, ce vor reînvia viața monahală a schitului. Pe lângă slujbele ţinute după tipicul athonit, monahii organizează și o mică editură misionară şi o fabrică de lumânări pentru nevoile proprii.

Duhovnici înțelepți și psalți pricepuți au început să creeze la Darvari un adevărat colț de Rai, căutat și îndrăgit de bucureșteni. De altfel, poetul Tudor Arghezi putea fi văzut deseori la chiliile iscusiților stareți pentru sfat duhovnicesc.

Ridicarea bisericii în forma sa actuală i se datorează nepotului ctitorului, Mihail Darvari. Actualul schit îmbină armonios stilul arhitectural oltenesc cu cel muntenesc. În ciuda frumuseții și aprecierii de către credincioși, în anul 1959, schitul va fi din nou închis, călugării fiind mutați forțat la Mănăstirea Cernica, lăcașul devenind biserică de mir.

După anul 1989, schitul va cunoaște o perioadă de prosperitate, fiind începute noi lucrări de restaurare ale picturii deteriorate. În anul 1992, lăcașul de cult și întreg complexul de clădiri dimprejur au fost declarate monument istoric, iar câțiva ani mai târziu, în 1996, la Darvari se formează o nouă obște monahală, ce se va remarca printr-o viață duhovnicească aleasă.

Acest lucru a oferit schitului, cu toate că se afla în centrul orașului, atât de multă pace, încât, până în zilele noastre, toți cei care îi trec pragul simt că pășesc într-o adevărată oază de liniște și frumusețe.

Autor text: Andreea Mâniceanu

_{Foto sus: Schitul Darvari, interior (foto: Flickr / fusion-of-horizons)}