La 1 februarie 1852 s-a nascut, in comuna Haimanale (Prahova), acum I.L. Caragiale (Dambovita), Ion Luca Caragiale, copist, sufleur, ziarist, revizor scolar, profesor, functionar “la stat, pentru ca stateam toata ziua degeaba”, poet, nuvelist, pamfletar, dramaturg, comentator politic, conferentiar, director de teatru, patron de berarii si de revista umoristica.
“Cel mai mare dramaturg roman”, dupa cum l-a numit George Calinescu. Se spune ca ce a fost Mihai Eminescu in poezia romaneasca, a fost Ion Luca Caragiale in dramaturgia romaneasca. Geniul lui Ion Luca Caragiale se simte in toate cuvintele sale, scrise sau rostite.
El nu a lasat in urma doar piese memorabile, ci si o serie intreaga de cugetari valabile nu doar atunci si azi, ci pentru totdeauna.
Iată câteva dintre cele mai consacrate vorbe de duh ale sale
- “Te-ai ridicat atat de sus, iubitul meu amic, incat de-aici de jos, te vad atat de mic!”
- “Voiesti a cunoaste lumea? Priveste-o de aproape. Voiesti sa-ti placa? Priveste-o de departe”
- “Prostii mor, insa prostia e nemuritoare”
- “In Romania, lingusirea si hotia sunt virtuti”
- “Celebru este unul care incepe sa traiasca dupa ce a murit”
- “Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii”
- “Orice critica implica de netagaduit o plangere”
- “O mare durere e sa iubesti, o mare nenorocire e sa scapi de aceasta durere”
- “Lumea asta se aseamana cu un vast balci”
- “O virtute impinsa peste o anumita limita incepe a fi o curata meteahna”
- “Toate multumirile trebuiesc platite. Inainte de a se capata, par destul de ieftine, in urma, prea scumpe”
- “Pentru un roman care stie a citi, cel mai greu lucru e sa nu scrie”
- “Talentul este puterea de expresivitate ce o au indeosebi unii, pe langa iritabilitatea pe care o au toti ce nu au talent”
- “Un om nu trebuie sa incerce decat ceea ce poate”
- „Norocul e puțin, lumea e multă!”