O jumătate de hectar de istorie romană, conservată uimitor sub straturile moderne ale orașului Alba Iulia, a fost dezvelită în urma unor săpături preventive declanșate de un proiect administrativ banal – construirea unei autobaze pentru autobuze electrice. În realitate, buldozerele municipalității au deschis poarta către cel mai bogat oraș al provinciei romane Dacia: Colonia Aurelia Apulensis, „Orașul de Aur” al antichității.
Statutul privilegiat al Apulumului – metropola administrației romane din Dacia – revine în atenția istoricilor după ce echipa Muzeului Național al Unirii, condusă de arheologul Radu Ota, a scos la suprafață un cartier intact al coloniei. Suprafețe vaste, podețe de piatră, străzi, curți interioare și clădiri de locuit par să fi încremenit în timp, asemenea vestigiilor de la Pompei sau Efes.
Cea mai mare suprafață urbană romană cercetată în România contemporană
Zona investigată – aproximativ jumătate de hectar – reprezintă cea mai amplă suprafață urbană romană dezvelită în cadrul unor săpături preventive. Nivelul de conservare este, potrivit specialiștilor, remarcabil și suficient pentru a deschide discuția privind includerea sitului în patrimoniul mondial UNESCO.
„Este o ocazie unică în arheologia românească”, afirmă arheologul Radu Ota. „Avem cea mai extinsă suprafață care poate fi conservată in situ și prezentată publicului. Vorbim despre cel mai bogat oraș roman din Dacia, dezvelit într-o singură campanie.”
Prin comparație, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cercetările sistematice datează de peste un secol. La Alba Iulia, totul este proaspăt, intact și, în multe privințe, neașteptat.
Altare votive, inscripții rare și ecoul identității romane
Din pământ au ieșit la lumină nu doar ziduri și infrastructură urbană, ci și elemente de cult cu valoare istorică unică.
Printre acestea, două altare votive aproape intacte, cu inscripții de o importanță excepțională:
- Un altar dedicat lui Iuppiter Optimus Maximus, redat integral, fără abrevierea obișnuită IOM – un detaliu extrem de rar în epigrafia romană.
- Un al doilea altar, mult mai amplu, cu nouă rânduri de text, dedicat zeităților nemuritoare de către Aurelius Acvilinus, speculator din Legiunea a V-a Macedonica – ofițer cu atribuții de contraspionaj și gardă de corp, detașat la palatul guvernatorului provinciei.
Aceste inscripții nu sunt doar dovezi ale pietății romane, ci și fragmente autentice din universul militar, administrativ și religios al Daciei romane.
Case, băi publice și un potențial turistic uriaș
Ruinele descoperite aparțin în principal unui cartier de locuințe, posibil acompaniat de termelor publice ale orașului. Cercetările continuă, însă direcția este cât se poate de clară: Apulumul se conturează drept una dintre cele mai bine conservate așezări romane din Europa de Sud-Est.
Radu Ota este categoric:
„Nu este deloc exagerată comparația cu Pompei. Se păstrează pavimente, străzi – am identificat deja circa 12 –, curți interioare, structuri urbane extraordinare. Mai vezi așa ceva doar la Pompei sau la Efes.”
Un viitor parc arheologic?
Arheologii propun transformarea zonei într-un parc arheologic major, un obiectiv turistic care ar putea schimba destinul economic și cultural al orașului.
„Este moștenirea identității noastre. Aici ar trebui să se implice Ministerul Culturii, autoritățile locale, întreaga societate. Vestigiile acestea pot deveni un centru cultural și turistic de importanță europeană.”
Chiar și dacă autobaza va fi construită, o parte a ruinelor va putea fi conservată și expusă publicului, sub forma unui punct muzeal.
Prin anvergura și starea impecabilă a vestigiilor, descoperirea de la Alba Iulia reanimează cel mai important oraș roman al Daciei, confirmând intuiția pionierului arheologiei locale, Adalbert Cserni, care nu ezita, încă din secolul al XIX-lea, să numească Apulumul „un Pompei al Daciei”.
Astăzi, această frază capătă în sfârșit un sens deplin.
