Fragmentele unei fresce romane descoperite la Reims, în nord-estul Franței, readuc în atenție una dintre cele mai fascinante povești ale Antichității: episodul în care Ahile, viitorul erou al Războiului Troian, este ascuns pe insula Skyros, printre fiicele regelui Licomede.
Descoperirea a fost făcută în timpul unor cercetări de arheologie preventivă realizate pe rue de la Magdeleine, într-o zonă aflată la periferia vestică a vechiului oraș roman Durocortorum, actualul Reims. Acolo, arheologii au identificat urmele unei domus, o locuință urbană luxoasă, datată în secolul al II-lea d.Hr.
Nu este vorba despre o casă oarecare. Fațada impunătoare, decorul pictat, statuetele de bronz și amplasarea locuinței arată că proprietarii făceau parte, cel mai probabil, din elita locală a Galiei romane. Iar faptul că pereții casei erau decorați cu scene inspirate din mitologia greco-romană spune mult despre gusturile, ambițiile și identitatea culturală a acestor oameni.
Ahile și Deidamia, pe pereții unei case din Galia romană
Printre fragmentele de tencuială pictată descoperite în locuință, două poartă numele lui Ahile și al Deidamiei. Această asociere trimite la un episod celebru din mitologia greacă: Ahile la Skyros.
Potrivit tradiției, Thetis, mama lui Ahile, a încercat să îl ferească de destinul care îl aștepta la Troia. O profeție spunea că eroul va dobândi glorie nepieritoare, dar va muri tânăr. Pentru a-l salva, Thetis l-a ascuns la curtea regelui Licomede, pe insula Skyros, deghizat în fată și trăind printre fiicele regelui.
Acolo, Ahile s-a îndrăgostit de Deidamia, care avea să îi dăruiască un fiu, Neoptolemos. Însă grecii știau, la rândul lor, că Troia nu putea fi cucerită fără Ahile. Ulise a fost cel care a pus la cale descoperirea lui. Deghizat în negustor, a adus la curte podoabe, țesături, dar și arme. Când a fost simulat un atac, Ahile a ales instinctiv armele. Astfel, identitatea sa a fost dezvăluită.
Scena are o încărcătură simbolică puternică: destinul nu poate fi evitat. Oricât ar încerca familia să îl ascundă, eroul este chemat de război, de glorie și, în cele din urmă, de moarte.
O frescă în mărime naturală
Specialiștii au identificat decorul ca aparținând unei megalografii, adică unei compoziții pictate cu personaje reprezentate în mărime naturală. În lumea romană, un asemenea decor era asociat cu spații de prestigiu și cu proprietari care își permiteau nu doar luxul material, ci și un anumit rafinament cultural.
Tema era una rară. Reprezentări pictate ale episodului Ahile la Skyros sunt cunoscute doar în câteva locuri ale lumii antice, printre care Aquileia, Pompei, Roma și acum Reims. Faptul că un astfel de subiect apare într-o casă din Galia romană arată cât de adânc pătrunseseră miturile grecești în imaginarul elitelor provinciale ale Imperiului Roman.
Pentru proprietarii casei, Ahile nu era doar un personaj dintr-o poveste veche. Era un simbol al destinului, al curajului, al educației clasice și al apartenenței la cultura romană de prestigiu.
Durocortorum, oraș roman la marginea imperiului?
Reims-ul de astăzi se ridică peste vechiul Durocortorum, un important oraș al Galiei romane și capitală a provinciei Gallia Belgica. Centrul antic era organizat după model roman, cu străzi regulate, forum, spații politice și religioase.
Casa în care au fost descoperite fragmentele pictate se afla însă la peste un kilometru de forum, într-o zonă mai puțin cunoscută arheologic, aproape de râul Vesle. Această amplasare ridică întrebări. Era locuința principală a unei familii bogate? O reședință retrasă? O casă legată de activități comerciale favorizate de apropierea cursului de apă?
Răspunsurile nu sunt încă definitive. Dar arhitectura și obiectele descoperite indică o locuire de rang înalt. Două baze masive de pilieri marcau intrarea, oferind casei o fațadă monumentală spre stradă.
Statuete de bronz și urmele unui incendiu
Pe lângă fragmentele pictate, arheologii au descoperit și trei statuete de bronz, aflate într-un strat de demolare rezultat, cel mai probabil, în urma unui incendiu.
Una dintre ele îl reprezintă pe Marte, zeul roman al războiului. Statueta are aproximativ 18 centimetri înălțime, ochi încrustați cu argint și detalii elaborate. Pe scut apare Lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus, iar pe platoșă a fost identificat capul Meduzei.
A doua piesă este un taur, cu o lățime de 16,7 centimetri și o înălțime de 11,6 centimetri, așezat pe un soclu rectangular. Ochii marcați cu argint îi dau o expresivitate aparte.
Cea de-a treia statuetă, o figură feminină de 30,7 centimetri, este cea mai enigmatică. Poartă un coif decorat cu o sfinxă, un chip și o coroană asemănătoare zidurilor unui oraș. Pe spate se observă locuri unde ar fi putut fi fixate aripi, iar în mână ține măciuca lui Hercule, încolăcită de un șarpe și sprijinită pe pielea Leului din Nemeea.
Această combinație de simboluri ridică încă probleme de interpretare. Piesa pare să fi avut o semnificație complexă, poate rezultatul unei reutilizări sau al unei compoziții simbolice deliberate.
Ce ne spune descoperirea despre elitele romane din Galia
Fresca cu Ahile și Deidamia, împreună cu statuetele de bronz, arată că elitele provinciale din Galia romană nu imitau superficial cultura Romei. Ele o asimilau, o afișau și o foloseau pentru a-și construi statutul.
Într-o casă aflată departe de marile centre italice, miturile grecești, zeii romani și simbolurile puterii imperiale coexistau pe pereți, în decor și în obiectele de prestigiu. Proprietarii acestei locuințe trăiau într-un spațiu provincial, dar se raportau la un univers cultural larg, mediteranean, în care Ahile, Marte, Hercule și Roma făceau parte din același limbaj al prestigiului.
Descoperirea de la Reims este importantă tocmai pentru că mută privirea de la marile capitale ale Antichității spre viața elitelor locale. Ea arată cum miturile circulau, cum erau reinterpretate și cum ajungeau să decoreze case aflate la sute de kilometri de Roma sau de lumea greacă.
Ahile nu a fost găsit pe câmpul de luptă de la Troia, ci pe fragmentele fragile ale unei case romane din Galia. Iar această imagine, spartă și incompletă, spune poate mai mult decât o frescă întreagă: Antichitatea nu a fost doar o lume a centrelor mari, ci și o rețea de orașe, case, drumuri, râuri și oameni care își construiau identitatea prin poveștile pe care alegeau să le pună pe pereți.
Credit foto deschidere: Bora Gurel / CC BY-NC-ND 2.0
