Peisajul în gravură, ca gen artistic, se dezvoltă în secolul al XVIII-lea și i se atribuie mai multe roluri, în contexte diferite. Astfel, putem vorbi de folosirea peisajelor din gravură ca ilustrație în literatura artistică (clasice) sau științifică (naturalistice), de alcătuirea unor albume cu peisaje care să fie prezentate ca dovezi ale trecerii călătorilor prin diferite zone (sau de transformarea acestor albume în daruri exclusiviste), de expunerea individuală a acestor lucrări.
Peisajul în gravură se racordează la realitățile pe care le moștenește din peisagistica picturală. Până în secolul al XVIII-lea s-a centrat în jurul redării unor peisaje idealizate care să trimită privitorul către o lume desăvârșită, simplă, inspirată din descrierile poeților din Antichitate, apoi trecută prin filtrul artiștilor renascentiști care au reușit să confere peisajului armonie, echilibru și o înfățișare atemporală și al celor francezi care au ridicat peisajul la un statut superior, înzestrându-l cu capacitatea de a transmite emoții privitorului prin control luminii și culorii. De abia în secolul al XIX-lea, peisajul își schimbă direcția, artiștii aprofundând redarea după natură și, în ultimă fază, abandonând idealizarea peisajelor clasice în favoarea celor naturaliste.
Un bun exemplu este demersul întreprins de artiștii francezi Michel Bouquet și Eugene Ciceri, care călătoresc în spațiul românesc și împreună ilustrează „Album Valaque. Vues et costumes pittoresques de la Valachie dessinés d’après nature par Michel Bouquet et lithographiés par Eug. Ciceri, Ferogio et M. Bouquet”, acesta a apărut la Paris, în 1843, la editura Goupil et Vibert, Férogio, de pe bulevardul Montmartre, 15 et rue de Lancry 7.
Litografiile surprind aspecte ale vieții valahe, monumente și perspective asupra Bucureștiului. Compozițiile se racordează la cerințele peisajului european, amintind de amplele încadrări olandeze unde cerul ocupă porțiuni însemnate din suport, iar ruina devine un personaj principal încărcat de simbolism și istorie. Lucrările sunt definite de atenția la detalii și de animația cu care sunt redate micile scene cu personaje inserate în compoziția de ansamblu.
Muzeul Municipiului Bucureşti publică pe pagina de Facebook a instituției două perspective asupra ruinelor de la Târgoviște (foto jos) și mănăstirii de la Câmpulung (foto sus). Ele se află în Colecția de Tipărituri și Imprimate a Muzeului Municipiului București.
Puteți să vedeți mai multe gravuri, ce înfățișează orașe, monumente, peisaje montane animate pe alocuri de grupuri de oameni surprinși în toiul activităților cotidiene, vizitând expoziția „Țările Române. Peisaje în gravura europeană de secol XIX” deschisă la Palatul Suțu.
Autor text: Dr. Nicoleta Bădilă, muzeograf, Secția Istorie a Muzeului Municipiului Bucureşti
Bibliografie:
- Coord. Paul Cernovodeanu, „Călători străini depre Țările Române în secolul XIX”, volumul II, editura Academiei Române, București, 2005
- George Oprescu, „Grafica românească în secolul al XIX-lea”, volumul I, Fundația Regală pentru literatură și artă, București, 1942.