Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator astronomic din București deschis publicului. Își datorează existența în primul rând amiralului Vasile Urseanu dar și iubitorului de astronomie și știință Victor Anestin. Cu o istorie de peste un secol, clădirea în formă de corabie s-a redeschis pentru vizitatori la finalul anului 2016, după ce a trecut printr-un amplu proces de reabilitare și consolidare în perioada 2012-2015. Beneficiind de dotări moderne dar și de un spațiu expozițional atractiv, Observatorul Astronomic îi așteaptă pe pasionați și nu numai să descopere universul celest.
Moștenirea unui marinar îndrăgostit de astronomie
Istoria Observatorului astronomic începe în 1908 când Victor Anestin îl cooptează pe amiralul Urseanu în Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion”, ulterior reprezentatul marinei devenind președintele asociației. Unul dintre scopurile grupului era înființarea unui observator astronomic popular care să servească la propagarea astronomiei în rândul maselor. Astfel, amiralul Vasile Urseanu a demarat lucrările de construire, prin eforturi financiare proprii, a unei clădiri din București, pe bulevardul Colței, actualul bulevard Lascăr Cartagiu. Acesta obișnuia să spună: “Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc pe mare.”
În scurt timp, Observatorul amiralului a devenit un simbol al pasionaților de astronomie, înființarea sa fiind lăudată în publicațiile de la 1910. Inițial, acesta a fost dotat cu o lunetă Zeiss de 150 mm diametru și distanță focală de 2,7 metri. Luneta era a treia ca mărime din țară la data aceea.
La începutul activităţii observatorului astronomic, în regim particular (până în 1916), alături de amiralul Urseanu au mai lucrat ca observatori Victor Anestin – cunoscut popularizator al astronomiei în ţara noastră, Rosetti-Bălănescu şi alţii. După moartea amiralului (1926), luneta a fost demontată şi depozitată în subsolul clădirii, astfel că activitatea astronomică a grupului a încetat.
În anul 1933, Jeanne Urseanu, văduva amiralului, a donat clădirea municipalității orașului București, condiționând donația – conform dorinței testamentare a amiralului – de păstrarea memoriei acestei deosebite realizări. Astfel, pe placa comemorativă din interiorul clădirii, sub portretul familiei Urseanu realizat de pictorul Camil Ressu, sunt săpate în marmură cuvintele: “După o viață de muncă și credință, au dăruit acest lăcaș ca să fie adăpost de artă și prilej de înălțare sufletească”.
Clădirea a adăpostit și Pinacoteca Municipală, temporar închisă în anii războiului, ca urmare a necesității punerii în siguranță a valorilor față de bombardamentele aeriene (componentele de bază ale refractorul ZEISS fiind păstrate împachetate în subsolul clădirii). După război, ca urmare a organizării muzeului lui Anastase Simu, Pinacoteca a fost dezafectată, încăperile fiind folosite ocazional pentru repetițiile Fanfarei Primăriei.
Concomitent, astronomul român Nicolae Donici (1874-1956) a sondat posibilitățile reinstalării refractorului Zeiss în cupolă: obiectivul instrumentului se găsea în permanență pe masa din biroul savantului, situat la etajul II, chiar lângă ușa de acces în cupolă. După plecarea astronomului în Egipt, pentru continuarea studiilor sale asupra luminii zodiacale, s-a pus capăt acestor încercări.
Redeschiderea unui spațiu pus la dispoziția publicului pentru a descoperi Universul
În 1949 academicianul Călin Popovici împreună cu prof. dr. Aurel Iacovache și academicianului George Demetrescu – pe atunci director al Observatorului Astronomic al Academiei – a reușit să convingă autoritățile municipale să se ocupe de repunerea în valoare a ecuatorialului și a observatorului. Ca urmare, în aprilie 1950 a fost definitivată reinstalarea lunetei, iar în luna mai a aceluiași an, observatorul a fost inaugurat pentru public. O primă expoziție astronomică, bazată exclusiv pe fotografii și desene originale rezultate din observațiile proprii, a fost organizată încă din 1952 într-una din sălile de la etajul I. Ea era completată prin expunerea unor piese rezultate din activități practice.
Ulterior, în anii ’60, clădirea, devenită între timp „Muzeul Științelor Experimentale”, a fost dotată cu aparatură fotografică modernă și laborator fotografic, o lunetă ecuatorială Zeiss 80/1200 mm, o lunetă azimutală de 80/500 mm, un celostat polar Zeiss de 120 mm diametru. În 1966, s-a construit și instalat telescopul Newton-Cassegrain de 450 mm diametru (cel mai mare din țară în acel moment). Acesta a funcționat până în 1970 când a fost dezmembrat din cauza deteriorării pieselor componente.
Activitatea Observatorului era axată atât pe popularizarea astronomiei, oferind tuturor celor interesați posibilitatea urmăririi prin lunete a spectacolului bolții cerești, cât și pe efectuarea de observații și cercetări astronomice, realizate de astronomii amatori. Colectivul de astronomi amatori a luat ființă pe lângă Observatorul Astronomic și și-a desfășurat activitatea în mod organizat chiar de la redeschiderea sa, la mijlocul secolului trecut. În anul 1968, acest colectiv s-a constituit în Astroclubul București, care funcționează și în prezent.
Observatorul astronomic astăzi
După 1990 în clădire a fost sediul Agenției Spațiale Române iar în 1996 Observatorul a fost reinaugurat ca „Observator Astronomic Municipal” . Cu toate acestea monumentul a intrat într-un con de umbră preț de aproape două decenii, atât din punct de vedere al dotărilor cât și din punct de vedere al vizitatorilor. Ulterior, în 2008, ca urmare a unei donații Observatorul a fost dotat cu un telescop MEADE LX200R de 30 cm în diametru și cu o lunetă care permite observarea Soarelui în altă lungime de undă, pentru ca doar câțiva ani mai târziu să intre în reabilitare, pe baza unui proiect pe fonduri europene. Astăzi instituția culturală, beneficiază de multiple telescoape și reflectoare specializate atât în observații nocturne cât și în studiul soarelui. În cupola astronomică se află cel mai mare și cel mai nou instrument al Observatorului, un telescop MEADE LX600 cu diametrul oglinzii principale de 400 mm și focala de 3251 mm. Telescopul este computerizat și are ghidare automatică StarLock.
Trebuie spus și că, în septembrie 2017, s-a inaugurat, după o lipsă de 40 de ani, o expoziție permanentă de astronomie, denumită „Descoperim împreună Universul”. Aceasta are ca subiect sistemul solar și explorarea acestuia, planetele, stelele și galaxiile, scopul principal al expoziției fiind ilustrarea locului nostru în Univers. O temă secundară este explorarea sistemului solar, sondele spațiale fiind reprezentate într-un mod inedit.
Programul de vizitare al instituției este între 10 și 22, cu orare dedicate pentru expoziții, planetariu și observațiilor diurne și nocturne, iar prețul unui bilet este de 5 lei întreg și 2 lei redus.
surse: https://www.astro-urseanu.ro/