Două rapoarte ale Poliției din Focșanii munteni, 1848 și 1850, care ne arată zumzetul cosmopolit și compozitul etnic al unui oraș de graniță, cu spioni, supuși ai unor puteri străine și prostituate venite de peste tot.
De obicei chipul unui loc ia adesea chipul elitei sale, cu timpul pierzându-se multe din culorile sale date de bogăția microculturilor ce o compun, complet ignorate. Două imagini inedite ale orașului de la sud de Milcov se pot extrage din două lucrări ce ne îmbogățesc “portretistica” orașului. Două tabele întocmite de autorități din rațiuni diferite, dar care, la o privire mai atentă, au meritul să ne dezvăluie crâmpeie din lumea târgului nostru prăfuit.
Pentru cine nu știe orașul Focșani era împărțit în două până la 1859. Mai exact erau două orașe cu același nume, iar diferența se făcea după al doilea nume al orașului – Focșanii munteni și Focșanii moldoveni. Fiecare orășel în parte avea, până mica Mica Unire, administrație separată care ține evident de provincia sa – Moldova sau Țara Românească (Muntenia). Trebuie de asemenea aminitit cititorilor nostri ca la momentul respectiv, cele două principate nu erau independente, ci doar aveau o formă de autonomie în cadrul Imperiului Otoman. De-a lungul începutului de secol XIX, acestea fuseseră ocupate în mai multe rânduri fie de austrieci, rusi sau otomani din cauza războaielor disputate între aceste Mari Puteri ale vremii. De asemenea ar fi de amintit și faptul că statutul provinciilor a fost adesea schimbat în perioada respectivă – suveranitate otomană, protectorat rusesc, ocupație etc
Cum se prezentau prostituatele din Focșanii de odinioară
Prima imagine se datorează rezultatului unei anchete comune, a poliției locale și a doctorului orașului, efectuate în anul 1850. Ținta a constituit-o prostituatele din Focșanii de odinioară ce au fost cu toate identificate și consultate. Tabelul în cauză cuprinde numele a 13 prostituate, din care 10 bolnave de câte una sau chiar două boli venerice.
“Toate 13 sunt venite din afara orașului, cele mai multe chiar din afara Principatului: patru sunt de prin satele județului, una din Brăila, șase sunt din Moldova și două din Transilvania. Nu se menționează momentul venirii în Focșani dar, cum toate sunt arătate a fi lipsite de domiciliu propriu, aceasta denotă că cel mai probabil nu sunt stabile în orașul respectiv. Unde locuiesc este destul de grăitor pentru condiția lor socială: două din ele în câte un „slon” (șopron) aparținând unor orășeni, alta la o cârciumă, altele la câte un “Tabacu”, “Băcanu,”, la “Bărbiereasa” sau pe la alții. Locuițele lor sunt fie improvizate (slonurile), fie specifice prostituției (cârciuma), fie locuiesc în casele stăpânilor lor, fiind slugi la meseriași sau la negustori”.
Revoluționari erau văzuți ca spioni “în vremea tulburărilor”
Principatele românești au fost singurele din spațiul ortodox în care vâlvătăiele revoluționare ce au cuprins mai toată Europe s-au aprins. Actorii de scenă care au pus-o în mișcare au fost, în general, fii de boieri ce s-au întors de la studiile universitare din afară. Ei erau cei care se inspiraseră sau asimilaseră din valorile ori curentele occidentale. O listă a autorităților din octombrie 1848 ce au trecut la urmărirea și tragerea la răspundere a participanților la revoluție ne scot la iveală elemente biografice mai rare a locuitorilor obișnuiți din Focșanii munteni. Interesante sunt și proveniența unor nume, edificatoare în procesul de împământenire a unora ce s-au stabilit la noi.
Lista celor bănuiți
Astfel, despre Hagi Nenciuc, un susținător activ al pașoptiștilor, aflăm câteva date extrase din “Lista nr. 7 cu toate persoanele bănuite de tulburarea ordinii publice din județul Râmnicu Sărat” “de 40 ani, patentar, cu locuința în Focșani; bulgar însurat, are prăvălie cu chirie, târguiește mărunțișuri, venit cu nevasta din Bulgaria în 1828”.
Mai sunt amintiți printre numeroși alții: Neculai Mironescu, de 30 ani, supus britanic, “fiul lui Marin Cizmarul din Focșanii Moldovei, însurat cu o româncă, are de zestre case, vie și moșioară, iar averea lui nimic. În vremea tulburărilor a fost cu propagandă și a fost spion de-al lor. Legiuita stăpânire i-a poruncit să se întoarcă în Moldova, dar, la trecerea oștilor, a fost arestat”.
Areștat pentru o întrebare
Așa zisul prestator de servicii avocațiale, Mihalache Tudor Tonciu, 45 ani, negustor patentar, “grec venit de 25 de ani, însurat, cu familie mare, are casă”. Pe vremea revoluției era “spion și tulburător”. Manolache cizmarul, 30 ani, patentar, cu casă în Focșani, însurat, evident, cizmar. A fost arestat pentru întrebarea pusă generalului Gustav de Hassfort că “tot o să fie Regulament și boieri?”.
Vasile Chiuciuc, 36 ani, patentar, sârb însurat, are han cu prăvălie și cârciumă, târgoveț. Gheorghe Boiangiu 35 ani patentar, din Moldova, însurat aici, are prăvălie. Evreul Constantin Botezatu, cârciumar. Negustorul Grigore Gogulescu, cu prăvălie proprie, supus austriac. Dincă Grădinaru, sârb cu casă în Focșani. Ocupația lui? Grădinăritul. Costache Gheorghiadi, 40 ani, “fără profesie, fără locuința sa proprie, grec însurat la București cu o româncă, fără nicio stare, venit la Focșani de 12 ani, se îndeletnicește cu îngrijirea moșiilor la mai multe persoane, a fost subcârmuior la plasa Marginii de Jos în vremea tulburărilor; este în supravegherea poliției”. Ioniță Făgărășanu, transilvănean venit din … Făgăraș. Om respectat în urbea lui, deja bogat, însurat aici, “șepcar”. Sebastiano Calcani, “supus britanicesc, italian, la Focșani din 1824, însurat cu o nemțoiacă“.
NOTE BIBLIOGRAFICE
Constanța Vintilă Ghițulescu, Sexualitate și discurs politico-religios în societatea românească premodernă, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016, pag. 142, material documentat din A.N.I.C., Ministerul de Interne, Divizia Rural-Comunală, ff 148-149.
Documente privind anul revoluționar 1848 în Țara Românească, Direcția generală a Arhivelor Statului din R.P.R., București, 1962, pag. 103-112