Scăderea nivelului apei din râurile Europei, provocată de seceta severă din această vară, a dezvăluit părți din istorie care erau considerate pierdute. Tabere romane, sate fantomă sau epave din cel de-Al Doilea Război Mondial, au ieșit la iveală în ultimele luni pe fondul secetei despre care specialiștii spun că poate fi considerată cea mai gravă din ultimii 500 de ani, relatează The Guardian.
”Dacă mă vezi, atunci să plângi”. Este avertismentul dur, scris în limba germană pe o stâncă din râul Elba, lângă orașul Děčín, din nordul Cehiei. Așa-numita „piatră a foamei” de la Děčín este una dintre zecile de astfel de stânci din râurile Europei centrale, gravate pentru a marca nivelul lor în timpul secetelor istorice. Sunt, în același timp, un avertisment pentru generațiile viitoare despre foametea și greutățile care ar putea urma de fiecare dată când ele devin vizibile.
Cercetătorii cehi spuneau în 2013 că inscripția de pe piatră „exprima faptul că seceta a adus o recoltă proastă, lipsă de hrană, prețuri mari și foamete pentru oamenii săraci”. Cel mai vechi an care poate fi citit pe piatra Děčín este 1616. Urmele inscripțiilor referitoare la secete mult mai timpurii, din 1417 și 1473, au fost în mare măsură șterse de-a lungul timpului. Alți ani secetoși sunt consemnați între 1707 și 1893.
Pietrele sunt doar câteva dintre vestigiile care au văzut din nou lumina zilei odată cu seceta din acest an.
Secretele de sub râul Po
Din apele râului Po, cel mai lung râu al Italiei, care a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 70 de ani, au ieșit, pe rând: rămășițele unui cătun antic din Piemont epava Zibello, o barjă de marfă de 50 de metri scufundată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial un vehicul militar nazist și, lângă Mantua, o bombă de 450 kg, a cărei descoperire și detonare au dus la evacuarea a peste 3.000 de oameni care locuiau în zonă
În Lombardia, fundațiile clădirilor din lemn datând din epoca bronzului au fost dezvăluite odată cu scăderea nivelului apei din râul Oglio, în timp ce craniul unui căprior, care este de acum 100.000 de ani și rămășițe de hiene, lei și rinoceri au apărut în zonele secate ale lacului Como. La Roma, Tibrul în retragere a readus la lumină ruinele unui pod despre care se crede că a fost construit în secolul I pentru împăratul Nero.
Seceta din Italia a dezvăluit „Podul lui Nero”, o comoară arheologică îngropată de apele râului Tibru.
Și nivelul Dunării, al doilea cel mai lung fluviu al Europei, a scăzut în ultimele luni, astfel că în Serbia, în apropiere de granița cu România, au ieșit la suprafață epavele a peste 20 de nave de război germane pline cu explozivi. În Spania, localități scufundate de mult timp au devenit acum atracții turistice. Așa s-a întâmplat cu Aceredo, un oraș mic de lângă granița cu Portugalia, care a fost inundat de râul Lima în 1992 pentru a face loc lacului de acumulare Alto Lindoso, și care a reapărut în această primăvară.
O fotografie făcută cu o dronă a caselor din fostul sat Aceredo, în Ourense, Galicia, Spania, 15 martie 2022.
Satul Aceredo a fost îngropat sub apă din cauza construcției unui rezervor în 1992, dar în 2021 satul a a reapărut din cauza secetei.
Secarea lacului As Conchas a expus și Aquis Querquennis, un fort roman construit între 69 și 79 d.Hr. Situl a dispărut sub apă în 1949, dar zona de 2,4 hectare a ieșit acum la suprafață.
Castrului roman Aquis Querquennis, acoperit până acum de apele lacului de acumulare As Conchas, a ieșit la suprafață în Spania. Foto: EPA Tot în Spania, în comunitatea Galicia, apele lacului de acumulare Belesar, construit în 1963, au expus satul scufundat din vechiul Portomarín, permițând vizitatorilor să se plimbe prin casele sale.
În Extremadura, de sub apele lacului de acumulare Cijara a apărut un pod din secolul al XV-lea, la fel cum a ieșit la iveală și biserică Sant Romà de Sau, din secolul al XI-lea, în Catalonia. Și tot în zona iberică, seceta a readus în actualitate așa-numitul ”Stonehenge spaniol”, un cerc preistoric din blocuri de piatră, acoperit până acum de apele unui lac de acumulare. Cunoscută sub denumirea de Dolmenele de Guadalperal, construcția datează din anul 5.000 î.Hr., potrivit specialiștilor, relatează Reuters.
Un sat scufundat poate fi străbătut acum la pas și în Germania. Berich, situat lângă localitatea Waldeck din centrul țării, era acoperit de 12 metri de apă din 1913. Iar în Bringhausen, secarea lacului de acumulare Edersee a scos la iveală un fost cimitir. Vechiul cimitir uscat Bringhuser din Golful Bringhuser.
În Elveția, în urma topirii ghețarilor au fost găsite rămășițe umane neidentificate pe o potecă veche care traversează ghețarul Chessjen din cantonul sudic Valais, iar un avion de mici dimensiuni, cu care trei elvețieni s-au prăbușit pe ghețarul Aletsch, pe 30 iunie 1968, este acum din nou vizibil. Epava avionului prăbușit în 1968 în Elveția.
Astfel de situații au fost întâlnite și în Norvegia, unde gheața tot mai mică a scos la iveală o tunică de lână din epoca fierului, o sandală în stil roman și o săgeată, despre care se crede că are o vehime de 1.300 de ani.
Citeşte întreaga ştire: Istoria Europei, dezvăluită de secetă. Obiecte și locuri pierdute au ieșit din nou la lumină după sute de ani