Pictura în frescă de la etajul aripii nordice (aripa Matia) din Castelul Corvinilor datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea și este singura pictură de acest gen, cu caracter laic din spațiul transilvănean.
Fresca înfățișează povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de către Ioan de Hunedoara fiind compusă din patru scene, dispuse pe peretele cu ferestre al loggiei, deasupra și între cele trei deschideri semicirculare, scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.
Prima scenă, de la dreapta la stânga, prezintă două figuri umane, una de bărbat foarte prost conservată, ce are mâna dreaptă ridicată în poziție de chemare și o figură feminină ce reprezintă o fetiță ce are în mâna dreaptă un măr cu o cruce deasupra, are privirea îndreptată spre bărbat , această scenă sugerând momentul în care cei doi se cunosc, iar mărul ce-l poartă femeia indică importanța acestui personaj, deoarece acest măr este considerat ca simbol al regatului maghiar.
Pe coloana ce desparte primele două deschideri se mai poate observa cu greutate o siluetă ce poate fi una umană. Cea de-a doua scenă înfățișează aceleași două personaje, bărbatul ținând în mâna dreaptă un inel, iar mâna stângă pe inimă. În ceea ce privește silueta feminină, ea este prezentată acum mai matură, nemaiavând privirea îndreptată spre bărbat și ținând mâna stângă ridicată. Acesta este considerat momentul în care bărbatul îi jură femeii credință cu mâna pe inimă, dându-i în același timp acesteia un inel cu diamant, aceasta având un gest de refuz.
Pe cea de-a doua coloană apare reprezentat un corb ce ține în plisc o bandă ce probabil purta pe ea o inscripție.
Cele două personaje apar și în cel de-al treilea cadran, bărbatul având de această dată capul descoperit, cu amândouă mâinile îndreptate spre femeie redând gestul de respingere, iar femeia e înfățișată însărcinată, lucru sugerat de faptul că poartă pe cap o scufie, iar în mâna stângă ține o verigă mare pe care sunt plasate două inele, simbol al căsătoriei promise de către bărbat, care acum refuză să-și unească destinul cu aceasta.
Coloana care desparte ultimele două cadrane ale frescei, poartă pe suprafața sa interioară chipul unui copil ce poartă în mână un măr identic cu cel purtat de personajul feminin în primul cadran și arată cu degetul mâinii drepte spre personajul masculin din ultimul cadran, indicându-l pe acesta ca și urmaș al celuilalt bărbat, ce este considerat a fi Sigismund de Luxemburg. Deasupra capului acestui personaj se află o bandă pe care se consideră că era scris „Johannes”.
Matia Corvin, pictat într-o scenă de vânătoare
Ultimul cadran prezintă o scenă de vânătoare de mistreți, unde apare un personaj masculin ce poartă o lance de vânătoare, personaj ce este identificat cu Matia Corvin.
Pe peretele dinspre loggie a Camerei de Aur se afla o altă frescă ce reprezenta o serie de blazoane ale unor mari demnitari ai regatului maghiar (Hededvári, Garai, Forgach, Csáky, Bánffy-Losonczi, Alsó-Lendvai-Bánffy, Corvin, Széchy), alături de stema regatului și alte reprezentări (o lebădă de aur cu coroană, cruce de aur pe fond albastru, trei potcoave de aur pe fond albastru, 2 necunoscute). Pictura a fost distrusă în totalitate la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, când s-a încercat decaparea stratului pictural de pe suportul de cărămidă foarte degradat.