Peste tot în lume zăcămintele de aur au suscitat imaginația celor dornici de bogăție. De la California, la El Dorado din Amazon și până la pădurile siberiene, goana și febra aurului i-au cucerit pe mulți, generând adevărate legende și povești greu de crezut. Deși puțin știu, un astfel de loc există și în România, mai precis, pe valea Lotrului din Județul Vâlcea.
Când ne gândim la aur în România, primul loc care ne vine în minte este Roșia Montană și Munții Apuseni; eventual pentru cei care au ceva mai multe cunoștințe în domeniu, un al doilea reper ar fi în zona Baia-Mare – Maramureș. Cu toate acestea, și în Carpații Meridionali, există un loc, mai puțin cunoscut, despre care circulă nenumărate istorii dar și legende cu privire la existența aurului. De altfel, începuturile industriale pe Valea Lotrului din judeţul Vâlcea sunt strâns legate de goana după aur. Pentru a ajunge aici, trebuie să urmăriți DN7 pe Valea Oltului până în dreptul localității Brezoi, de unde să porniți pe șoseaua care duce către stațiunea Voineasa și mai departe către Transalpina și Petroșani.
Începând deja cu localitatea Brezoi și continuând cu Valea lui Stan și până la Voineasa și Barajul Vidra, peste tot veți găsi cel puțin un localnic dispus să vă vorbească despre istoria minelor de mică și feldspat, dar și despre legendele fostelor mine de aur și argint, poate chiar și uraniu, care ar fi funcționat în regiune.
Scriitorul Ilie Purcaru este unul dintre cei care vorbesc despre mirajul aurului dn judeţul Vâlcea. În „Cartea Loviştei”, acesta menţiona: „Cea mai veche industrie, în floare încă din veacul al XIV-lea, a fost captarea fluturilor de aur care curgeau pe Lotru, cu scânduri de lemn căptuşite cu postav. Aur se aduna şi din nisipul apelor, prin spălare, brezoienii ajungând atât de bogaţi, încât în 1549, plăteau unui negustor din Braşov, pentru o partidă de mărfuri adusă într-o singură cărăuşie, nu mai puţin de 1.000 de aspri de metal scump”, susţinea autorul.
Povestea fluturilor de aur care curgeau pe Lotru
În fapt, Ilie Purcaru se inspirase dintr-un registru vamal al Brașovului, din 1549, care făcea mai multe referințe cu privire la exploatarea aurului din Munții Lotrului. Tot despre obținerea prețiosului minereu găsim mențiuni și la Franco Sivori, secretarul italian al lui Petru Cercel (1583-1585), care vorbea despre un râu din Țara Românească ce „duce cu sine multe grăunţe de aur pe care locuitorii le culeg cu un anumit meşteşug, iar din partea care revine Principelui se pot scoate până la 20.000 de ducaţi pe an.” În acest sens, căutătorii de aur foloseau o scândură de lemn căptuşită cu postav pentru a scoate „fluturaşii de aur” din apă, activitate care a durat până în secolul XVIII.
Într-un raport oficial din 1829, despre cei care extrăgeau aurul din judeţele Vâlcea şi Argeş, români şi ţigani, se menţionează că mare parte au renunţat la această practică din cauza dijmei prea mari (a zecea parte din venit dată stăpânirii), dar şi a faptului că exploatarea îndelungată sărăcise filonul de aur. Altfel spus, găseau aur din ce în ce mai rar şi mai greu.
Cu toate acestea, în 1844, Societatea Mineralogică din Rusia încheia cu moşnenii din Brezoi şi din alte localităţile învecinate, de pe Valea Lotrului, contracte pentru prospectări în zonă, în căutarea de minereuri. În acelaşi timp, pe lângă exploatarea aurului şi agricultură lua avânt şi exploatarea şi prelucrarea lemnului, o altă activitate desfăşurată în această zonă încă din vechime. Astfel, în 1873, la Brezoi a apărut prima fabrică de cherestea din zonă, construită de un inginer ceh, și a doua din ţară după cea de la Galaţi.
Exploatările miniere, între realitate și teorii ale conspirației
Un nou zăcământ aurifer avea să fie descoperit la Valea lui Stan de un renumit geolog, Radu Pascu şi un specialist în minereuri, Valeriu Puşcariu. Un deceniu mai târziu, în 1911, un industriaş concesiona în Valea lui Stan, 600 hectare de la moşneni, pe 75 de ani. În anii de dinaintea intrării României, în Primul Război Mondial, din filonul din Munţii Lotrului s-au extras aproximativ 170 kg de aur în şapte ani, din cele peste 10.000 de tone de minereu excavate. Mina a fost rechiziţionată între 1916 – 1919.
După terminarea Primului Război Mondial, în zonă a funcţionat o societate denumită „Minele de Aur”, înfiinţată în 1920 prin Decretul Regal. În cadrul acesteia vom întâlni „Uzina de prelucrat minereul aurifer scos din munţii Văii lui Stan”. Pe atunci se extrăgea între 4 şi 17 kilograme de aur pe an. Cu cât cantitatea era mai mică, cu atât minereul era mai fin. Conform documentelor vremii în 1928 s-au extras în trei luni de funcţionare doar 35 kg de aur, adică, aproximativ 50 de grame/zi. Era aur de 17 -18 carate, care conţinea 30 % aliaj, inclusiv argint. Cu toate acestea, în zonă a existat o adevărată „febră a aurului” care a atras mulți emigranți străini, ceea ce a dus la dezvoltarea întregii regiuni; alături de minerit și exploatarea lemnului continuând să se extindă.
La finalul anilor ’40, pe Valea Lotrului a funcționat și o mocăniță, în jurul căreia aveau să se dezvolte o întreagă serie de legende și teorii ale conspirației: de la „Trenul Negru” sau „Trenul Fantomă”, care umbla numai noaptea şi care transporta filoane întregi de aur, la mine secrete construite, exploatate și dinamitate la finalul războiului de naziști, și până la povești despre extragerea uraniului cu mineri care aveau să moară după numai câțiva ani de lucru. Mai multe detalii despre aceste legende veți găsi în acest material de pe site-ul adevărul.ro : „Povestea aurului de la Cataractele din Voineasa. Trenul-fantomă care ar fi circulat pe Valea Lotrului”.
Prospecțiunile au continuat și în anii ’50 și ’60, descoperindu-se minereu aurifer și la Păscoaia și Vasilatu, însă, în 1967, odată cu epuizarea filonului din Valea lui Stan, s-a luat decizia ca orice activitate minieră auriferă să fie sistată, eventualele noi zăcăminte aurifere fiind considerate rezervă de stat. Tot atunci a fost abandonată și calea ferată cu encartament îngust, fiind înlocuită cu drumuri forestiere. Închiderea bruscă a minelor aurifere avea să alimenteze și mai mult teoriile conspirației, mai ales că în zonă apăruseră și exploatările de mică și feldspat, despre care unii susțin că ar fi avut o cu totul altă utilitate.
Colonia Cataractele Lotrului, un oraș fantomă precum Bodie din California
Începând cu anii 1950, la Voineasa și Brezoi, s-a început exploatarea resurselor de mică și feldspat, construindu-se inclusiv o mică localitate minieră cunoscută drept Colonia Cataracte. Activitatea minieră pentru aceste două resurse avea să funcționeze până în 1992, când ca urmare a scăderii cererii dar și a privatizării, minele de mică și-au redus activitatea sau au fost desființate.
Un fapt important de menționat este că în 2013, Ion Câlea, şeful administraţiei judeţene de la acea vreme, se gândea serios la redeschiderea minei de la Valea lui Stan, acesta susținând că „ Există în arhivele statului studii geologice şi mineralogice, de la jumătatea secolului trecut care confirmă existenţa în subteranele de la Valea lui Stan a unui bogat zăcământ aurifer […] estimat la peste 86 de miliarde de dolari”. Între timp fostul președinte CJ Vâlcea a decedat, iar ideea mineritului în Valea Lotrului a fost uitată, mai ales că în condițiile din prezent riscul ecologic ar putea avea efecte catastrofice.
Ce a rămas în urma, vechilor exploatări miniere? Alături de multe legende, dacă vă veți încumeta să parcurgeți drumurile forestiere recomandate de localnici veți găsi multiple galerii, instalații miniere abandonate și chiar o mică așezare fantomă încremenită în timp, asemeni renumitului orășel Bodie din California. Din păcate, chiar dacă aurul de pe Valea Lotrului s-ar reduce doar la o legendă, urmele vechilor exploatări și așezări miniere ar putea ele însele să reprezinte o „mină turistică”, dar acest lucru aparent nu interesează pe nimeni.
Surse: adevarul.ro