Moartea unei persoane iubite e o traumă greu de depăşit, iar toţi cei care au trecut prin asta ştiu cât timp şi câtă voinţă necesită. În regiunea Toraja, din Indonezia, localnicii practică un ritual care poate părea straniu, chiar sinistru pentru mulţi dintre noi: mumificarea şi păstrarea cadavrelor celor dragi pentru luni sau chiar ani de zile, în casă, înainte de înmormântare.


Unii numesc acest ritual obsesie morbidă, alţi spun că este doar o modalitate de a suporta durerea mai uşor. Cert e că ritualul ma’nene face parte de multă vreme din cultura populaţiei din Toraja.

Localnicii ţin foarte mult la familie şi credinţa lor este că spiritul celor dispăruţi rămâne alături de ei chiar şi după moarte, de aceea le păstrează o lungă perioadă şi corpurile îmbălsămate. 

Astfel, de la data decesului şi până la înmormântare pot trece câteva luni, uneori chiar şi ani.

În tot acest timp, cadavrele mumificate sunt ţinute în casă, iar membrii familiei se poartă cu ele ca şi cum ar fi vii. De altfel, morţii sunt numiţi „to makula’“, adică persoane bolnave.

Cei din familie vorbesc cu mortul, îl întreabă cum se simte, îi aduc mâncare, iar rudele vin în viziă sau telefonează pentru a afla „noutăţi“, după cum arată un documentar realizat de BBC. În mod paradoxal, mulţi dintre cei care practică acest ritual sunt creştini.

Înmormântarea care are loc, totuşi, la un moment dat, este fastuoasă şi durează chiar şi o săptămână. Rudele cheltuiesc averi pentru aceste ceremonii, iar unii au rămas efectiv faliţi la finalul lor. Gurile rele spun că perioada de timp dintre deces şi înmormântare este atât de mare tocmai pentru ca familia să poată aduna sumele imense necesare înmormântării. Desfăşurate în stradă sau în locuri publice, aceste ceremonii sunt aproape sacre pentru localnici, chiar şi pentru autorităţi, iar poliţia nu le întrerupe şi nu intervine niciodată. Cu cât persoana care a murit a fost mai bogată, cu atât mai mulţi bivoli sunt sacrificaţi la înmormântare.

Alteori, ritualul presupune dezhumarea trupurilor mumificate ale celor dragi, iar membrii familiei le schimbă hainele, vorbesc, îi mângâie şi petrec timp ci ei ca şi cum ar fi în viaţă.

Contrar aparenţelor, oamenii din Toraja spun că aceasta este o celebrare a vieţii, nu a morţii, care îi ajută să păstreze legătura cu cei dragi şi nu vor renunţa la ea. În ultimii ani, aceste ceremonii au atras din ce în ce mai mulţi turişti în regiune.