Undeva în Asia Centrală există șapte țări care au ceva în comun. Nu, nu este vorba despre granițe, deși între ele se învecinează unele cu altele. Numitorul comun al acestor state îl reprezintă terminația STAN din numele acestora: Kazahstan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Turkmenistan, Tadjikistan, Afghanistan și Pakistan.

De ce numele multor țări din Asia au terminația STAN?

Explicația acestui sufix este una mai simplă decât v-ați putea imagina. Cuvântul STAN este un cuvânt care are origini persane și înseamnă pământ, teritoriu. Așadar, prin adăugarea sufixului STAN la numele grupului cultural sau etnic aflăm că un anumit pământ/teritoriu le aparține oamenilor care îl locuiesc.

Astfel, denumirile celor șapte țări s-ar traduce astfel: Kazahstan înseamnă pământul (teritoriul) kazahilor, Uzbekistan – pământul uzbecilor, Kârgâzstan – pământul kărgăzilor, Turkmenistan – pământul turkmenilor, Tadjikistan – pământul tadjicilor, Afghanistan – pământul afghanilor și Pakistan – pământul pakistanezilor.

Mergând și mai departe cu rădăcinile cuvântului STAN ajungem la termenul indo-iranian stanam. Acesta înseamnă așezare, un loc unde stă cineva și este derivat din cuvântul sta, care înseamnă… a sta. Practic, STAN s-ar putea traduce printr-un loc unde oamenii stau.

Astfel, prin construcție, obținem numele celor șapte țări. Spre exemplu, uzbecii stau în Uzbekistan – așezarea uzbecilor, afghanii stau în Afghanistan – așezarea afghanilor, turkmenii stau în Turkmenistan – așezarea turkmenilor și așa mai departe.

Dacă ne gândim bine, lucrurile stau la fel și în Europa, acolo unde denumirea unor țări în limba engleză au aceeași terminație, și anume LAND: England, Scotland, Ireland, Iceland, Finland, Switzerland, Poland si The Netherlands. În cazul acestei terminații, ea vine din germană și o regăsim în multe combinații care toate indică același lucru ca și în cazul „stan”-urilor, locul în care este așezată o populație sau un grup etnic. Până și denumirea Germaniei in … germană este Deutschland.