Cum a fost mutilat Arcul de Triumf din Bucureşti

Una dintre construcţiile emblematice ale Bucureştiului, Arcul de Triumf a trăit mai multe „vieţi“ până să ajungă la actuala sa formă. Ridicat pentru a celebra participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaților şi Marea Unire, monumentul are o înălţime de 27 de metri şi a fost inspirat de arhitectul Petre Antonescu după modelul celebrului monument din Paris. Numai câteva ceasuri a durat ca muncitorii să acopere cu ciment un basorelief de pe Arcul de Triumf din București. Valoroasa inscripție marca o importantă victorie a Armatei Române din anul 1919.

Este vorba despre basorelieful „Budapesta‟ care le făcea cinste ostașilor Armatei Române. Această inscripție se afla alături de numele altor localități cucerite de soldații români, pe arcada interioară a emblematicului monument.

Dintre toate, numai placa inscripționată cu numele capitalei ungare a fost acoperită cu ciment, ștergându-se astfel o filă de istorie. Acest lucru s-a întâmplat, se pare, prin anul 2008, când Primăria Capitalei, în subordinea căreia se află Arcul de Triumf, s-a apucat să restaureze monumentul istoric pe furiș.

Arcul se dorea din 1922

Construit în 1918 din materiale care nu rezistau nici măcar în faţa ploilor, Arcul a fost ridicat din lemn acoperit cu ipsos după patru ani. Actualul monument a fost inaugurat abia în 1936.

În Capitală au mai fost construite și alte arcuri de triumf, însă aceste nu au avut viață lungă. Puţini ştiu, însă, că imediat după terminarea războiului a fost ridicat un Arc din materiale atât de proaste încât el nu a rezistat nici măcar în faţa ploilor. Atunci s-a ridicarea unei construcții monumentale cu caracter permanent.

În 1922, în timpul mandatului primarului orașului de la acea vreme, Matei Gheorghe Corbescu, la București autoritățile au organizat o fastuasă paradă în cinstea Marii Uniri. Primarul a propus să fie ridicat un Arc de Triumf provizoriu, din lemn, până când se vor găsi suficiente finanțe pentru construirea unuia impunător, din materiale de calitate. Matei Corbescu a fost criticat de opinia public pentru inițiativa sa, chiar și compozitorul George Enescu l-a întrebat într-una dintre scrisori: ,,Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?”.

n același an, în contextul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbării a stabilit construirea unui veritabil Arc de Triumf, apelând la experiența și măiestria arhitectului Petre Antonescu. Din cauza timpului extrem de scurt, doar scheletul momumentului a fost turnat în beton armat, iar basoreliefurile exterioare, un fel de carte de vizită a construcției, au fost sculptate în ipsos.

„Greșeala a cauzat degradări progresive ale aspectului extern, arcul ajungând o zdreanță în anii 1930“, a declarat istoricul Dan Falcan. Monumentul era considerat o rușine pentru imaginea „Micului Paris“ în perioada interbelică.

În 1932, la presiunile jurnaliştilor, mai ales prin apariția articolului lui Mihai Mora, denumit „O datorie imperioasă“, a fost tras un semnal de alarmă în rândul municipalităţii în legătură cu starea deplorabilă în care se afla un monument atât de reprezentativ. Drept urmare, autoritățile au decis înlocuirea basoreliefurilor cu unele definitive din piatră. Același arhitect, Petre Antonescu, a acordat mai multă atenție și migală finisajului exterior.

Între 1935 și 1936 au fost depuse eforturi considerabile pentru construirea și definitivarea marii lucrări arhitecturale, atât de importantă pentru prestigiul Bucureștiului și al întregii țări. Monumentul a fost construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul Arcului de Triumf din Paris, iar inaugurarea a avut loc la 1 decembrie 1936.

Cei doi stâlpii pe care se sprijină arcada au scări interioare, care conduc către terasa monumentului. Arcul de Triumf găzduiește un mic muzeu care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale și este compus din patru expoziții permanente: „Marele Război al Reîntregirii Neamului“, „Heraldica Marilor Familii Boierești“, „Arcul de Triumf în Imagini“ și „Marea Unire de la 1918“.

Restaurarea, praf în ochi

Recondiționarea a fost, de fapt, doar praf în ochi. Muncitorii nu au făcut decât să acopere cu ciment basorelieful „Budapesta‟. Neculai Moghior, fostul șef al Fototecii Muzeului Militar Național, citat de ZIUAnews, susține că inscripția de pe monumentul-simbol ar trebui readusă la viață și că vinovați pentru că basorelieful nu este reabilitat sunt maghiarii. ”UDMR-ul a fost la guvernare tot timpul și nu avea niciun interes să dispună o asemenea măsură, care nu convine ungurilor‟, a lămurit Moghior.Numele „Budapesta‟ era inscripționat pe ultimul dintre cele 12 basoreliefuri cu toponime care amintesc de victoriile Armatei Române. Acesta a fost șters de pe fațada Arcului de Triumf, însă nu se cunoaște o dată certă la care placa a fost acoperită cu ciment. Nici până în prezent, autoritățile nu s-au ocupat de reabilitarea basoreliefului atât de important pentru istoria românilor.

Basorelieful, distrus și de comuniști

Basorelieful „Budapesta‟ marca ocuparea capitalei ungare, în 1919, de către trupele române. Armata lupta pe atunci împotriva expansiunii bolșevismului ungar. Construit în 1918 din materiale care nu rezistau nici măcar în faţa ploilor, Arcul de Triumf a fost ridicat din lemn acoperit cu ipsos după patru ani.

Actualul monument a fost inaugurat în 1936, când autoritățile au considerat că înfrângerea armatelor comuniste din 1919 reprezintă un moment crucial în istoria noastră, demn de consemnat pe construcția emblematică din Capitală.

Plăcuța comemorativă a avut un destin tumultuos, cu atât mai mult cu cât același basorelief „Budapesta‟ a fost zidit în primii ani de comunism românesc și reabilitat în 1953, anul morții lui Stalin.

În timpul comunismului, Arcul de Triumf a fost mutilat de autoritățile vremii, din cauza regimului antimonarhic. Textele proclamanților Regelui Ferdinand au fost scoase de pe părțile laterale ale construcției, iar portretele Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, au fost distruse de pe fațada sudică, fiind înlocuite cu niște flori. După 1989, au fost montate două medalioane de bronz ce înfățișează chipurile regilor, înlocuindu-le pe cele originale.

Sursă: adevarul.ro