De mai bine de 10 ani de zile sesizam prin diverse articole starea precară a unui vechi han bucurestean – Hanul Solacolu. Directia de Cultura ne trimitea la Ministerul Culturii, Ministerul la autoritățile locale – Primăria sectorului 2 sau Primăria Bucureștiului și de aici la proprietari. Zilele trecute primarul Capitalei, Nicușor Dan, a anunțat pe Facebook, că a primit undă verde pentru restaurarea unei clădiri-simbol din București.
„Avem undă verde pentru începerea lucrărilor la Hanul Solacolu, una dintre clădirile-simbol din patrimoniul Bucureștiului, construită în 1859. Chestiunile financiare privind exproprierea au fost rezolvate, suma fiind consemnată în cont, deci Municipiul București devine proprietar, urmând să fie începute în curând lucrările de punere în siguranță a clădirii.
Vom accesa apoi banii pentru restaurare, cu scopul de a transforma Hanul Solacolu într-un spațiu cultural de ținută pentru bucureșteni. Vedeți mai jos cum arată acum clădirea și cum ne propunem să arate după renovare”, a scris primarul Nicușor Dan.
Mai este ceva timp până se va da prima bidinea în aceasta clădire, dar sperăm ca măcar aici să se facă ceva. Nu de alta, dar în ultimul an jumătate, pe mandatul domniei sale, s-au demolat mai multe clădiri vechi decât în timpul altor mandate. E adevărat că a avut și ceva, moșteniri complicate, dar și lipsa de experiență a noii administrații și-a spus cuvântul.
Istoricul Hanului Solacolu
Hanul Solacolu (Solacoglu) este, probabil, unul dintre locurile reprezentative pentru hanurile negustorești. Undeva pe Calea Moşilor, „Podul Târgului din Afară” la vremea respectivă, la numărul 132-134, fraţilor Solacoglu construiau chiar în anul Unirii Principatelor un han de lux, uşor exclusivist, dar într-o arhitectură bucureşteană autentică. Podul ăsta a fost printre primele drumuri din Capitală pavate cu piatra, în 1825, fiind folosită piatră de râu. Frații Solacoglu veneau din Monastir, undeva prin Macedonia, și aveau în spate ani buni de negustorie. De aceea locul ales de familia Solacoglu pentru han a fost mai mult decât strategic. Clădirea făcea legătura între „Târgul Dinlăuntru” și „Târgul din Afară” al orașului, Oborul de astăzi. În scurt timp, aici veneau negustori cu stare şi străinii de vază aflaţi în tranzit prin oraş. Făcând un exerciţiu de imaginaţie şi ignorând starea avansată de degradare a complexului, putem vedea cum pe cele două porţi mari ale hanului, unicul care menţine stilul arhitectonic în formă de „U”, intrau şi ieşeau trăsuri de lux, dar și căruțe cu mărfuri diverse.
Există indicii că deja în preajma Războiului de Indepență al României la han se coceau paste făinoase, într-o mică fabrică din curtea interioară.
În acest han a locuit Liuben Karavelov, lider al emigrației revoluționare bulgare, în ajunul războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878, la care au participat și voluntari bulgari. Acest lucru este menționat pe o placă comemorativă amplasată aici de amabasada Bulgariei.
În anii 1990, administrația orașului a evacuat locuitorii ilegali ai hanului și s-a presupus că va începe procesul birocratic de refacere a clădirii, dar acest lucru nu s-a întâmplat. În 2003, hanul a fost retrocedat urmașilor familiilor Solacolu, iar în 2007 au fost evocuați din han așa-zișii „chiriași”, care desfășurau activități infracționale, în special prostituție, in cladirea hanului.
În prezent, clădirea este în ruină, cu ușile și geamurile blocate de șiruri de metale, bare și plăci.