Rezervaţia Naturală Cheile Nerei-Beuşniţa este presărată cu câteva lacuri de o frumuseţe răpitoare, toate unice prin peisajele naturale din împrejurimi, popasuri obligatorii pentru drumeţii care se aventurează în Munţii Banatului.

Judeţul Caraş-Severin este un magnet pentru amatorii de drumeţii şi relaxare în natură. În cele cinci parcuri naţionale din zonă, călătorii descoperă cele mai vechi păduri virgine din Europa, pajişti pitoreşti şi zeci de lacuri naturale şi artificiale, care îmbie la popas. Dintre acestea din urmă, sunt câteva care n-ar trebui să lipsească de pe harta niciunui turist: Lacul Ochiul Beiului, Lacul Dracului şi Lacul Buhui oferă, cu adevărat, peisaje rupte din poveşti. „Ochiul Beiului şi Lacul Dracului sunt obiective turistice cunoscute şi cred că atrag cel mai mare număr de turişti. La Ochiul Beiului merg cei mai mulţi oameni, atraşi de culoarea deosebită a lacului, de un albastru ireal. E o apă foarte limpede cu nuanţe de albastru-verzui, prin care se vede foarte bine fundul lacului“, spune Georgian Popovici, unul dintre autorii aplicaţiei de turism Banatul Montan. Aceeaşi părere o are şi şeful Serviciului Promovare Turism, Florin Stoichescu, care spune că în zonă vin mii de turişti: „Nu avem o statistică cu numărul de turişti care vin anual pentru lacuri, însă, fără îndoială, sunt printre cele mai căutate obiective turistice. La Ochiul Beiului merg cei mai mulţi turişti, mai ales pentru că în zonă sunt Cheile Nerei, care sunt extrem de spectaculoase“. 

Apa turcoaz care nu îngheaţă niciodată

Lacul Ochiul Beiului se află în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, la o altitudine de 310 metri, în unghiul format de confluenţa Beuşniţei cu pârâul Beiul Sec. De aici, râul poartă denumirea de Bei până la vărsarea în Nera.

Într-un crater oval, cu un diametru de aproximativ 20 de metri şi cu o suprafaţă de circa 280 de metri pătraţi, apa albastră a lacului este mereu împrospătată de un izbuc din partea nordică. Indiferent de anotimp îşi păstrează temperatura de 5-6 grade Celsius, iar iarna nu îngheaţă niciodată.

Această calitate probabil că a generat şi multele legende care se leagă de Ochiul Beiului. Chiar denumirea lacului s-a născut din lacrimile unui prinţ de poveste: se zice că, demult, fiul unui paşă hain, un tânăr frumos, cu ochi albaştri, s-a îndrăgostit de o fată româncă, din Banat. Paşa s-a împotrivit uniunii şi-a ordonat ca tânăra să fie ucisă. Legenda spune că lacul s-a format din lacrimile vărsate de tânărul bei îndurerat, iar apa are culoarea ochilor săi.

Lacul Dracului!

Spre Lacul Dracului, drumul e mai anevoios, dar turiştii îl parcurg cu mult spor. „La Lacul Dracului ajung mai puţini turişti decât la Bei, pentru că zona în care se află e mai greu accesibilă, chiar dacă există trei trasee care duc acolo, iar cel mai scurt e de o oră şi jumătate. Numele misterios şi frumuseţea lacului îl fac atât de atrăgător. Specataculos e să-l vezi într-o tură de rafting, care se face şi în funcţie de debitul râului“, spune Georgian Popovici.

Lacul Dracului este pe Cheile Nerei, la 6 kilometri de la intrarea dinspre Şopotu Nou. Un amănunt bine de ştiut: este unul dintre cele mai întinse lacuri carstice din România, cu o suprafaţă de 700 de metri pătraţi. Deşi se spune că adâncimea lui este de 9,3 metri, localnicii zic că lacul n-are fund. Lacului Dracului s-a format prin prăbuşirea tavanului peşterii alăturate şi e mereu alimentat cu apa Nerei prin fisurile carstice.

„În 1981, speologii scafandri C. Lascu şi C. Vântu au descoperit pe fundul lacului o galerie care pătrundea în masivul calcaros. Culoarul înecat are o lungime de 25 de metri, pentru ca apoi să pătrundă într-o splendidă sală, unde calcarul alb şi spălat alternează cu straturile negre de silex, cu forme de viaţă posibile numai în mediul subacvatic. Este un ochi de apă cu o frumuseţe plină de mister, care intră într-o pâlnie de piatră, cu boltă de stâncă deasupra. Ochiul de apă limpede îşi schimbă mereu culoarea de la margine până în centru pâlniei, de la reflexele verzi-albăstrui la bleumarin închis, în funcţie de seninătatea cerului“, explică autorii aplicaţiei turistice Banatul Montan.

Legenda lacului spune că aici s-ar fi aruncat chiar Dracul, după ce a pierdut pariul cu un bătrân păstor. Într-o zi, ciobanul îşi plimba caprele pe o pajişte de lângă lac. La un moment dat, apare ca din senin un omuleţ mai ciudat care-l provoacă să-i frigă peştele fără ca el să se îndoaie. Păstorul, isteţ, acceptă, dar pune condiţia ca şi Dracul să-i frigă un cap de ţap, dar fără să rânjească. Aşadar, păstorul ia peştele, îl frige şi acesta nu se îndoaie. Dracul, la rândul lui, ia şi el capul de ţap, îl leagă bine, dar când îl pune la prăjit, acesta îşi arată dinţii. De ciudă că a fost păcălit, Dracul se aruncă în apele lacului. Şi de atunci atunci numele i-a rămas Lacul Dracului.

Un lac pentru îndrăgostiţi

Georgian Petrovici spune că ce cel mai pitoresc lac din Munţii Banatului a rămas într-un con de umbră turistic. „Poate că sunt subiectiv, dar Buhuiul e cel mai frumos – indiferent de anotimp. Aici nu ajung foarte mulţi turişti, din cauză că drumul e mai puţin accesibil, e din piatră, şi nici n-a fost atât de promovat. Dar e un loc atât de sălbatic, aici natura e nealterată.“

Lacul Buhui este foarte aproape de oraşul Anina, la intersecţia de lângă cimitirul din cartierul Sigismund – chiar unde ajunge şoseaua principală în vârful dealului – se urmează un drum parţial modernizat, dar practicabil chiar şi cu maşini pretenţioase, către lacul şi barajul Buhui.

Conform reprezntanţilor Centrului de Turism din Anina, acest lac, cu o suprafaţă de 1,6 kilometri pătraţi şi cu cea mai mare adâncime de aproximativ 27 de metri, a fost constuit artificial în 1908, pentru ca apa râului Buhui să fie oprită în cursul ei de un baraj. Barajul prezintă o grosime la coronament de 8 metri, iar jos, la bază, de circa 15 metri. „Pentru excursionişti, Lacul Buhui oferă o privelişte romantică şi fermecătoare, brazii de pe marginea lacului oglindindu-se perfect în apă, unde par ca fiind răsturnaţi spre fundul albiei. În apropierea şi chiar şi pe malul lacului, există câteva locuri parcă înadins create de natură pentru turişti, unde aceştia se pot delecta cu frumuseţile naturale. Îţi dă senzaţia că timpul stă pe loc.

Dacă se urmează drumul după baraj şi locaţia amenajată a Ocolului Silvic Anina, se poate descoperi un izvor cu apă de rece, limpede şi pură, cum numai în munţi poate exista. Bineînţeles că traseele sunt variate, de aici drumeţii putând continua vizitarea mai multor obiective, drumurile şi potecile fiind, în majoritate, marcate. Situat la 640 de metri altitudine, lacul Buhui este înconjurat de o frumoasă pădure de brad şi fag, cu o suprafaţă de 9,8 hectare“, spun cei de la Centrul Naţional de Informare Turistică Anina.

Lângă lac, există şi o mică cabană care aparţine de Direcţia Silvică, un loc ideal pentru odihnă, pescuit şi plajă.