Puțini dintre cei care îi cunosc pasiunea regelui Charles al III-lea pentru Transilvania știu că legătura sa cu acest spațiu nu este doar una sentimentală sau culturală, ci și una de sânge. Actualul monarh britanic are printre strămoși o contesă născută pe teritoriul României de astăzi, membră a vechii nobilimi maghiare din Transilvania: Claudine (Claudia) Rhédey.
Destinul ei, scurt și intens, pare desprins dintr-un roman romantic al secolului al XIX-lea. Iar locul din care pornește această filiație regală se află într-un orășel discret din județul Mureș: Sângeorgiu de Pădure.
Castelul Rhédey – începutul unei povești europene
În centrul localității Sângeorgiu de Pădure se ridică un edificiu care seamănă mai curând cu un palat decât cu un castel. Actuala construcție neobarocă datează de la începutul secolului al XIX-lea (1807–1809), fiind ridicată pe locul unei fortificații mai vechi, atestate din 1663.
Proprietatea a aparținut inițial familiei Kornis, iar din 1629 a intrat în posesia familiei de conți Rhédey, o veche familie nobiliară transilvăneană, care își revendica originile din dinastia Aba, una dintre dinastiile medievale conducătoare ale Ungariei.
Un personaj esențial în istoria domeniului a fost János Rhédey, stabilit în Transilvania în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Acesta a primit Sângeorgiu de Pădure ca donație din partea principelui Gabriel Bethlen. Aproape două secole mai târziu, László Rhédey, tatăl Claudiei, a reconstruit castelul în forma sa actuală.
Edificiul era înconjurat de o grădină în stil francez, cu alei geometrice, fântână centrală, gloriette albă și mobilier specific epocii. Astăzi, doar o parte a acestui ansamblu peisagistic mai poate fi reconstituită, prin proiectele recente de restaurare.
Contesa din Transilvania
Claudia Rhédey s-a născut aici, în 1812, fiica contelui László Rhédey și a baronesei Ágnes Inczédy de Nagyvárad. O parte importantă a adolescenței și-a petrecut-o la Cluj, în Palatul Rhédey din actuala stradă Napoca, pe atunci unul dintre centrele vieții aristocratice din oraș.
În 1833, la un bal organizat la Viena, l-a cunoscut pe ducele Alexander von Württemberg, fiul unei ramuri colaterale a casei regale de Württemberg. Între cei doi s-a legat o relație rapidă și profundă, însă diferența de rang a transformat povestea lor într-un scandal discret al epocii.
Căsătoria a fost considerată morganatică – adică o uniune între persoane de ranguri inegale, din care soția și copiii nu beneficiau de drepturile dinastice ale soțului. Tatăl Claudiei s-a opus inițial acestei legături. Abia după moartea lui, în 1835, Claudia și Alexander s-au căsătorit, iar ea a primit titlul de contesă de Hohenstein.
O moarte prematură și o memorie conservată
Cei doi au avut trei copii: Claudine, Amalie și Franz. Din cauza statutului morganatic, niciunul nu a avut drept la titlurile sau moștenirea ducelui de Württemberg.
În 1841, la doar 29 de ani, Claudia a murit în circumstanțe rămase neclare. Unele surse vorbesc despre complicații apărute în urma unei sarcini, altele despre un accident de călătorie, produs în timp ce se deplasa pentru a-și vizita soțul, implicat într-un exercițiu militar. A fost înmormântată în biserica reformată din Sângeorgiu de Pădure.
Alexander von Württemberg nu s-a recăsătorit niciodată. Potrivit tradiției locale, a cerut ca inima soției sale să fie păstrată într-o casetă specială, care se află și astăzi în castel și poate fi văzută de vizitatori.
Drumul sângelui spre coroana britanică
Legătura directă cu monarhia britanică vine prin fiul lor, Franz von Hohenstein. În 1866, acesta s-a căsătorit cu prințesa Mary Adelaide de Cambridge, verișoară a reginei Victoria.
Fiica lor, Mary of Teck, a devenit regină a Marii Britanii în 1910, prin căsătoria cu George al V-lea. Cei doi au fost părinții regelui George al VI-lea, bunicul reginei Elisabeta a II-a și străbunicul regelui Charles al III-lea.
Astfel, contesa născută la Sângeorgiu de Pădure se află pe linia directă de ascendență a actualului suveran britanic.
Castelul astăzi
După ce familia Rhédey a vândut domeniul în 1885, castelul a trecut prin mâinile negustorilor sași Schuller, apoi în proprietatea statului român, în 1935. A fost pe rând tribunal, centru administrativ, școală generală și liceu. În perioada comunistă, funcțiunea educațională a contribuit la degradarea clădirii.
Închis în 2009, castelul a fost redeschis publicului în 2015, după ample lucrări de restaurare. Astăzi, se află în proprietatea administrației locale și funcționează ca obiectiv turistic și cultural. Parcul și grădina au fost reamenajate după planuri inspirate din perioada contesei.
O legătură care explică mai mult decât o pasiune
Admirația regelui Charles pentru Transilvania este adesea interpretată ca o afinitate culturală. Istoria familiei Rhédey adaugă însă o dimensiune mai profundă acestei relații: una genealogică, personală și simbolică.
La aproape două secole de la moartea Claudiei Rhédey, castelul în care s-a născut rămâne nu doar un monument arhitectural, ci și un punct discret pe harta genealogiei europene. Un loc din care pornește, prin ramificații succesive, firul de sânge care duce până la tronul Marii Britanii.
