Palele unei turbine eoliene pot fi mai lungi decât aripa unui Boeing 747, astfel încât la sfârșitul vieții lor nu pot fi pur și simplu transportate în altă parte. Mai întâi, trebuie să tai prin fibra de sticlă folosind un ferăstrău industrial încrustat cu diamante pentru a crea trei bucăți suficient de mici pentru a fi prinse de o remorcă de autotren, potrivit Bloomberg.
Depozitul de deșeuri municipal din Casper, Wyoming, este locul final de odihnă pentru 870 de pale ale căror zile de producție de energie regenerabilă s-au sfârșit. Fragmentele retezate arată ca oase de balenă oxigenate, așezate una lângă alta.
“Asta-i tot pentru iarna asta. Ne vom ocupa de restul când vremea se va schimba în primăvară”, a spus tehnicianul de deșeuri Michael Bratvold, în timp ce se uita la un buldozer care le îngropa pentru totdeauna în nisip.
Zeci de mii de pale îmbătrânite sunt date jos de pe turnurile de oțel din toată lumea iar majoritatea nu pot fi duse în altă parte decât la gropi de gunoi. Doar în SUA, aproape 8.000 vor fi înlăturate în fiecare dintre următorii patru ani. Europa, care s-a ocupat de această problemă de mai multă vreme, dă jos aproximativ 3.800 în fiecare an până cel puțin în 2022, potrivit raportului BloombergNEF. Va fi mai rău: majoritatea au fost construite cu mai mult de 10 ani în urmă, când erau mai puțin de o cincime din instalațiile care sunt acum.
Construite pentru a face față la curenți de vânt cu o putere echivalentă uraganelor, palele nu pot fi distruse, reciclate sau refolosite în mod facil. Aceasta a dus la o căutare urgentă pentru alternative în locurile unde nu sunt câmpii larg deschise. În SUA, ele merg către doar câteva gropi de gunoi care le acceptă, în Lake Mills, Iowa; Sioux Falls, South Dakota; și Casper, unde vor fi înmormântate în stive care ating o adâncime de peste 9 metri.
„Pala turbinei eoliene va fi acolo pentru totdeauna. Majoritatea depozitelor de deșeuri sunt considerate un mormânt uscat”, a spus Bob Cappadona, șef de operațiuni al unității din America de Nord pentru compania pariziană Veolia Environment, care caută modalități mai bune pentru a se ocupa de deșeurile masive.
“Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să creăm și mai multe probleme de mediu”, a mai precizat Cappadona.
Pentru a preveni schimbările climatice catastrofale provocate de arderea combustibililor fosili, multe guverne și corporații au promis să folosească doar energie verde până în 2050. Energia eoliană este una dintre cele mai ieftine moduri de a atinge acest scop.
Electricitatea provine din turbinele care învârt generatoare. Modelele moderne au apărut după embargo-ul din 1973 asupra petrolului arab, când deficitul energetic a obligat guvernele occidentale să găsească alternative la combustibilii fosili. Prima fermă eoliană din SUA a fost instalată în New Hampshire în 1980, iar California a lansat mii de turbine la est de San Francisco de-a lungul Trecătoarei Altamont.
Primele modele erau scumpe și ineficiente, învârtindu-se rapid și la altitudine joasă. După 1992, când Congresul a trecut un credit fiscal, producătorii au investit în designuri mai înalte și mai puternice. Tuburile de oțel s-au ridicat la o înălțime de aproape 80 de metri și au purtat pale de fibră de sticlă. Un deceniu mai târziu, General Electric a construit un model de 1,5 MW – destul cât să alimenteze 1.200 de gospodării cu o briză serioasă – care a devenit un standard al industriei.
Energia eoliană nu folosește deloc carbon și aproximativ 85% din componentele turbinei, inclusiv oțelul, cablurile de cupru, electronica și angrenajul pot fi reciclate sau refolosite. Însă este dificil să scapi de palele de fibră de sticlă. Unele dintre ele fiind la fel de lungi cât un teren de fotbal, utilajele mari pot căra doar câte una, ducând la costuri de transport prohibitive pe distanțe mari. Oamenii de știință încearcă să găsească modalități mai bune pentru a separa rășina de fibre sau să recicleze bucăți mai mici sub formă de granule sau plăci.
În Uniunea Europeană, care reglementează în mod strict materialele ce ajung în depozitele de deșeuri, unele pale sunt incinerate în cuptoare producătoare de ciment sau în centrale electrice. Însă energia produsă este slabă și inegal distribuită iar arderea fibrei de sticlă emite poluanți.
Într-un proiect pilot de anul trecut, Veolia a încercat să le macine într-un praf, urmărind să extragă chimicale. “Am ajuns la niște idei nebune. Vrem să facem din asta o afacere sustenabilă. Există mult interes”, a precizat Cappadona.
Un start-up, Global Fiberglass Solutions, a dezvoltat o metodă de a sparge palele și a le presa în granule și plăci de fibră care să fie folosite pentru podele și pereți. Compania a început producția de mostre la o fabrică din Sweetwater, Texas, lângă cea mai mare concentrație de ferme eoliene de pe continent. Firma plănuiește o altă operațiune în Iowa.
“Putem procesa 99,9% dintr-o pală și putem trece prin aproape 6.000-7.000 de pale pe an per fabrică”, a declarat diectorul general Don Lilly. Compania a acumulat un inventar de pale strânse în aproape un an, ce sunt pregătite de tocat și reciclat, pe măsură ce crește cererea, potrivit acestuia. “Când vom începe să vindem mai mult constructorilor, vom putea lua mai multe. Acum doar ne pregătim”, a declarat el.
Până atunci, gropile de gunoi municipale și comerciale vor prelua majoritatea deșeurilor, despre care Asociația Americană de Energie Eoliană din Washington spune că este soluția cea mai sigură și mai ieftină.
“Palele turbinelor eoliene aflate la sfârșitul vieții lor operaționale sunt sigure pentru depozitarea în gropi de gunoi, spre deosebire de deșeurile care vin de la alte surse de energie, și reprezintă o mică parte din totalul deșeurilor solide municipale provenite din SUA”, potrivit unui comunicat transmis de grup. Acesta arată un studiu al Institutului pentru Cercetarea Energiei Electrice care estimează că toate deșeurile de pale până în 2050 ar echivala aproximativ 0,015% din toate rezidurile solide municipale care au umplut gropile de gunoi doar în 2015.
În Iowa, Waste Management Inc. “a lucrat îndeaproape cu companiile de energie regenerabilă pentru a produce o soluție în cazul procesării, reciclării și depozitării palelor turbinelor de vânt”, a afirmat Julie Ketchum, o purtătoare de cuvânt. Compania se ocupă de înlăturarea tuturor palelor pe care le primește, cu până la 10 camioane pe zi care le transportă către groapa de gunoi a companiei, în Lake Mills.
În Wyoming, la umbra unui munte acoperit cu zăpadă, se află orașul Casper, unde fermele eoliene reprezintă atât oportunități cât și capcane ale tranziției de la combustibilii fosili. Orașul trecut prin perioade de boom și recesiune a fost înființat la sfârșitul secolului XIX. La sud, barurile care sunt și magazine de alcool primesc fumătorii și clienții băutori de zi. Sus pe o pantă domoală la nord, un club de tragere se laudă cu un poligon specific de cowboy. Peste drum, groapa de gunoi întinsă freamătă iar turbinele eoliene se învârt ușor la orizont. Ele se înalță deasupra sondelor de foraj petrolier, cunoscute drept măgarii legănați.
“Oamenilor de prin preajmă nu le place schimbarea. Ei văd turbinele eoliene ca ceva care dăunează cărbunelui și petrolului”, spune Morgan Morsett, un barman de la Frosty’s Bar & Grill.
Însă orașul primește 675.000 de dolari pentru a găzdui palele turbinelor pe termen nedeterminat, ceea ce poate plăti îmbunătățirile aduse locurilor de joacă și altor servicii. Managerul gropii de gunoi, Cynthia Langston, spune că palele sunt mult mai curate când vine vorba de depozitare decât echipamentul petrolier aruncat, iar Casper este mulțumit să primească miile de pale de la trei ferme eoliene locale deținute de PacifiCorp. Facilitatea lui Warren Buffet a înlocuit palele orginale și turbinele cu modele mai mari și mai puternice după un deceniu de operare.
Deși recunoaște că îngroparea palelor pentru totdeauna nu este ideală, Bratvold, tehnicianul de deșeuri speciale, a fost surprins de o parte din reacțiile negative când o fotografie a unor livrări a devenit virală vara trecută. Pe rețelele sociale, unii utilizatori au luat peste picior inabilitatea de a recicla ceva ce este promovat ca fiind bun pentru planetă, și au sugerat să fie refolosite ca legături la zidul de frontieră sau ca acoperiș pentru un adăpost.
“Reacțiile au fost imediate și neinformate. Criticii au spus că au crezut că turbinele eoliene ar trebui să fie bune pentru mediul înconjurător și cum ar putea fi sustenabile dacă ajung într-o groapă de gunoi?”, a spus Bratvold.
„Cred că facem ceea ce trebuie”, a adăugat.
Între timp, Bratvold și colegii săi au pus deoparte mai multe pale iar în lunile ce vor veni, vor experimenta cu metode de a le diminua și mai mult urmele. Au încercat buncăre, berme și chiar casarea lor cu buldozere, însă șenilele alunecau pe suprafețele netede. Nu prea este timp de pierdut. Primăvara este pe drum și când va sosi, marșul implacabil al palelor se va relua.