„Comori” arheologice, inclusiv ceramică grecească și coșuri de răchită vechi de 2.400 de ani, pline cu fructe, au fost descoperite în situl anticului oraș scufundat Thonis-Heracleion, în largul coastelor Egiptului. Thonis-Heracleion a fost cel mai mare port mediteranean al Egiptului înainte ca Alexandru cel Mare să fondeze Alexandria în 331 î.Hr., relatează CNN.
O echipă de la Institutul European de Arheologie Subacvatică (IEASM), condusă de arheologul marin francez Franck Goddio, studiază zona de ani de zile. Operațiunea din 2021, desfășurată în strânsă cooperare cu Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt, a dezvăluit „rezultate extrem de interesante” la situl Thonis-Heracleion din Golful Aboukir, a precizat IEASM într-un comunicat luna trecută.
„Ofrande somptuoase”, descoperite într-o zonă funerară grecească a unui oraș scufundat. Obiectele datează dinainte de secolul IV î.Hr.
De-a lungul canalului de intrare nord-estic al orașului scufundat, echipa a găsit rămășițele unui tumul mare – o zonă funerară grecească. Acesta era „acoperit cu ofrande funerare somptuoase” datând de la începutul secolului al IV-lea î.Hr., a precizat IEASM.
Tumulul are o lungime de aproximativ 60 de metri și o lățime de opt metri și „arată ca un fel de insulă înconjurată de canale”, a adăugat IEASM.
„Peste tot am găsit urme de materiale arse”, a declarat Goddio, citat în declarația IEASM. „Ceremonii spectaculoase trebuie să fi avut loc acolo. Locul trebuie să fi fost sigilat timp de sute de ani, deoarece nu am găsit niciun obiect care să dateze de mai târziu de începutul secolului al IV-lea î.Hr., chiar dacă orașul a trăit câteva sute de ani după aceea”.
Printre ofrande, care includeau „ceramică grecească de lux importată”, arheologii au făcut o descoperire și mai uimitoare – coșuri de răchită care erau încă pline cu semințe de struguri și fructe de doum – fructul unui palmier african, care se găsește adesea în morminte, potrivit IEASM.
„Acestea au zăcut neatinse sub apă (timp de) 2.400 de ani, poate pentru că au fost plasate cândva în interiorul unei încăperi subterane sau au fost îngropate la scurt timp după ce au fost oferite”, a precizat IEASM.
Descoperirea „ilustrează în mod minunat prezența negustorilor și mercenarilor greci care au trăit în Thonis-Heracleion, orașul care controla intrarea în Egipt la gura de vărsare a brațului Canopic al Nilului”, a precizat IEASM.
Grecilor li s-a permis să se stabilească în oraș în perioada faraonică târzie și și-au construit propriile sanctuare în apropierea masivului templu al lui Amon.
Cu toate acestea, cercetătorii au declarat că mai multe cutremure urmate de valuri de maree au dus la prăbușirea sub mare a unei porțiuni de 110 kilometri pătrați din delta Nilului, distrugând orașele Thonis-Heracleion și Canopus. IEASM a „redescoperit” Thonis-Heracleion în 2000 și Canopus în 1999.
Cercetătorii au descoperit și o galeră ptolemeică, scufundată după prăbușirea blocurilor din templul lui Amon
În timpul misiunii din 2021, într-o altă zonă a orașului, Goddio și echipa sa au găsit scufundată sub ape o galeră ptolemeică, care s-a scufundat după ce a fost lovită și prăbușită de blocuri uriașe din templul lui Amon, potrivit IEASM.
Galera a fost ancorată în canalul care curgea de-a lungul feței sudice a templului atunci când clădirea a fost distrusă în timpul unui „eveniment cataclismic” din secolul al II-lea î.Hr.
Blocurile care au căzut din templu au protejat galera scufundată, fixând-o pe fundul canalului, care a fost apoi umplut cu moloz. În urma cercetărilor arheologice, specialiștii au reușit să detecteze și galera cu ajutorul „unui prototip de ultimă generație de profiler sub-bottom”, a precizat IEASM. Această tehnologie este capabilă să determine proprietățile fizice ale fundului mării și să definească informațiile geologice la câțiva metri sub fundul acesteia.
„Descoperirile de galere rapide din această perioadă rămân extrem de rare”, a explicat Goddio. „Singurul alt exemplu până în prezent este nava punică Marsala Ship (235 î.Hr.). Înainte de această descoperire, navele elenistice de acest tip erau complet necunoscute arheologilor”.