Istoria oraşului datează din mileniul VIII î. Hr., arheologii descoperind straturi succesive de ruine care demonstrează că aşezarea a trecut prin mai multe reconstrucţii.
Cel mai vechi oraş din lume cu ziduri de apărare este considerat Ierihonul, ruinele acestuia fiind la Vest de actuala aşezare cu acelaşi nume din Palestina.
Istoricii afirmă că primii locuitori s-au stabilit în acest loc prin mileniul VIII î.Hr. Conform Enciclopediei Minunilor Lumii, în perioada 1952-1955, arheologul Kathleem Kenyon a descoperit în urma săpăturilor un turn masiv din piatră, având un diametru de 8 metri.
Tot aici au fost descoperite şi morminte din perioada chalcolitică şi ziduri urbane din perioada bronzului care au fost distruse de „trâmbiţele israeliţilor”, aşa cum se menţionează în Biblie.
În partea de nord-vest a Ierihonului este muntele pe care Iisus a postit 40 de zile, fiind ispitit de către diavol cu toate bogăţiile acestei lumi (Muntele Carantaniei).
„În epoca bronzului, Ierihonul era un oraş înfloritor. El este primul oraş din lume îngrădit cu ziduri de apărare. Acestea sunt construite din cărămidă nearsă. Clădirile oraşului erau construite foarte aproape una de alta. În acele timpuri, numărul de locuitori din oraş era de 2.000 – 3.000 de oameni, ceea ce constituia o densitate a populaţiei foarte mare”, se arată în Enciclopedia Minunilor Lumii.
În timp, au fost emise teorii care afirmă că oraşul vechi a fost distrus de către evreii antici care au năvălit în Canaan, în jurul anului 1550 î.Hr.
Şi în Biblie găsim referire la acest eveniment, Scriptura Vechiului Testament povestind că toţi locuitorii Ierihonului au fost ucişi, chiar şi animalele acestora fiind omorâte. Singura care a scăpat a fost o femeie, Rahab, cea care i-a ajutat pe evrei să cucerească oraşul. În urma acestui eveniment, Ierihonul a fost incendiat.
Ierihonul este menţionat în scrierile lui Iosif Flaviu, Strabon, Ptolemeu, Plinius şi alţi istorici. Oraşul a fost refăcut şi şi-a recâştigat importanţa în perioada regelui Ahab.
Mai târziu, în secolul IV, în perioada lui Constantin cel Mare, la Ierihon exista o comunitate de creştini în fruntea căreia era aşezat un episcop.
Astăzi, Ierihonul are o populaţie ce depăşeşte 20.000 de locuitori (palestinieni). Oraşul a mai fost numit în Biblie şi „oraşul palmierilor”.