O lume intreaga a stat cu sufletul la gura, dupa ce cargobotul Ever Given s-a pus de-a curmezisul si a blocat circulatia vreme de o saptamana pe una dintre cele mai tranzitate rute maritime.

Aproximativ 12 la suta dintre schimburile comerciale globale se deruleaza prin intermediul Canalului Suez, care leaga Europa de Asia, oferind cea mai rapida si mai avantajoasa ruta intre continente.

In acest moment, canalul, aflat intre orasele Port Said (la Marea Mediterana) si Suez (Marea Rosie) are 193 de kilometri lungime si 300 de metri latime in cel mai ingust punct. Iar importanta comerciala e una uriasa.

Care este insa istoria Canalului Suez? Istoricii spun ca totul incepe undeva in jurul anului 1850 i.e.n, cand s-a trasat un canal irigabil intre Nil si o vale secetoasa. Se numea canalul Faraonilor si se putea pluti pe el in sezonul ploios.

Egiptenii au avut dintotdeauna o inclinatie inspre constructiile de mare anvergura, iar in ceea ce priveste Suezul primele sapaturi au inceput in anul 580 i.e.n, in vremea faraonului Nechao II. Erau totusi doar niste canale care legau Marie Rosie de Nil.

Munca a fost continuata de regele persan Darius, care pusese stapanire intre timp pe teritoriile respective, dupa care romanii, prin imparatul roman Traian a continuat si el lucrarile (108-111), in scopul de a mari capacitatea de functionare.

Abia in 1798, cu ocazia unei calatorii a lui Napoleon in Egipt s-a pus cu adevarat problema construirii unui canal care sa lege Europa de Asia. Napoleon l-a desemnat pe inginerul Le Pere sa cerceteze problema. Acesta insa a concluzionat ca nivelul Marii Rosii este mult mai mare decat cel al Mediteranei si lucrarile au intarziat mai bine de jumatate de secol.

Cel care a miscat cu adevarat lucrurile in directia construirii canalului a fost Ferdinand de Lesseps, consul al Frantei in Egipt. Acesta s-a zbatut mai bine de cinci ani pentru a obtine bunavointa marilor puteri ale vremii pentru a incepe constructia Canalului Suez, iar primele sapaturi s-au realizat in 1859.

La 17 noiembrie 1869, in prezenta unui numar mare de invitati din toata lumea: artisti, scriitori, savanti si a reprezentantilor incoronati sau neincoronati a peste 40 de tari, Canalul Suez a fost inaugurat.

Vapoarele nu mai erau nevoite sa treaca prin Capul Bunei Sperante (sudul Africii), iar beneficiile s-au vazut imediat, chiar daca la acea vreme canalul nu e nici pe departe ceea ce e acum. Dura 40 de ore pentru un vapor sa treaca dintr-o parte in alta, iar atunci cand se apropiau una din alta, una dintre nave era nevoita se acosteze in locuri special amenajate din 10 in 10 kilometri pentru a permite circulatia din sens opus.

Britanicii au profitat imediat si au cumparat in 1875 mare parte din drepturile de folosinta. Abia in 1956, statul egiptean a nationalizat Canalul si a intrat in posesia acestuia.
De atunci, au fost nenumerate proiecte de marire a capacitatii, ultimul datand din 2015.

  • In 1870, primul an operational, prin Canalul Suez treceau 486 de vapoare, adica mai putin de doua pe zi
  • In 2018 s-au inregistrat peste 18.000 de treceri prin Canalul Suez