Volumul „Baluri în România modernă 1790-1920″ de Adrian-Silvan Ionescu a apărut în Colecţia Aristocărţi a Editurii Vremea. Este o carte care te poartă, prin intrmediul evenimentelor mondene de odinioară într-o lume aparte.
Citind carte „Baluri în România modernă 1790-1920″, rând pe rând descoperi lucruri lucruri noi despre înaintașii noștri care, spre deosebire de omul contemporan, chiar înțelegea mai bine termenul de viață socială. În lipsa televizorului, a rețelelor sociale și a autoizolării la care omul cotidian aderă de bunăvoie – și aici nu ne referim la contextul special al anului trecut – ci la ce ne place să numim normalitate, deci în lipsa acestor elemente viață străbunicilor noștri era jalonată de evenimente precum sărbătorile religioase, evenimentele politice și bineînțeles cele mondene – balurile. Între baluri un loc aparte îl aveau balurile mascate, unde fiecare putea fi orice pentru câteva ore.
“Jocul de-a istoria este cuceritor, copleşitor şi recompensant (…). Oricât ar fi fost de mari cheltuielile, oricare ar fi fost costumul, fie el unul căutat în străfundurile istoriei, fie unul de caracter, extras din contemporaneitate, fie unul bine implantat în tradiţiile etnografice ale ţării, înaintaşii noştri de acum un veac şi jumătate nu-şi refuzau niciodată călătoria în timp şi spaţiu cu ajutorul travestiului care le crea iluzia că sunt alţii, noi, transfiguraţi, fie şi pentru o clipă de visare”, spune autorul Adrian-Silvan Ionescu chiar în deschiderea cărții sale.
Volumul „Baluri în România modernă 1790-1920″ are mai multe capitole, printre care “Preacuvântare sau viaţa în carnaval”, “Baluri în giubea şi meşi ori în frac şi pantofi de lac”, “Mascarada – o instituţie a distracţiei totale”, “Cronică mondenă/cronică de bal”, “Inspiraţia istoristă şi etnografică a toaletelor”, “Balurile Curţii sau politică şi delicateţe”, “Mascarade şi umor”.
Carte „Baluri în România modernă 1790-1920″ traversează mai mult decât își propune autorul. Cu bună știință aluziile referitoare la ce se petrecea în comunism sau azi deschid orizonturile volumului către omul de azi. El poate percepe ce anume pierde prin însingurare sau împietrire în fața unui ecran.
Nu voi face multe dezvăluire din lucrare pentru a vă lăsa plăcerea lecturii personale, doar voi aminti înverșunarea cu care tinerele doritoare să ajungă la bal. Ținuta de bal trebuia să fie impecabilă, dar ce te faci când drumurile sunt desfundate și noroiul este peste tot. Tinerele care nu își permiteau trăsură recurgeau la o metodă cel puțin interesantă peste ținuta de bal luau un sal mare de lână care le acoperea mare parte din rochie. Partea de jos a rochiei era ridicată în așa fel încât să nu se murderească. Pe cap purtau o broboadă, iar ciorabii imaculați erau protejați cu unii de lână, iar peste pantofii de bal își trăgeau niște mocasini. În felul acesta erau de nerecunoscut, iar transformarea se producea la garderobă, unde lăsau tot „echipamentul”.
“