Dunarea ascunde sub apele sale o insula care odinioara era considerata o perla a Europei. O enclava turceasca intr-o mare de latinitate, un punct turistic unic prin specificul sau, Ada Kaleh a picat victima pretentiilor de progres ale comunistilor, fiind acoperita de ape in 1970, dupa constructia Portilor de Fier.
Autor: Laurentiu Dologa
Ada Kaleh s-a aflat in mijlocul Dunarii, la 4 kilometri de Orsova si 18 kilometri de Drobeta Turnu-Severin. Avea o lungime de 1,7 kilometri si o latime de doar 500 de metri.
Insula are o istorie indelungata. Prima referire o face Herodot, care ofera si o scurta descriere a acesteia, iar apoi este mentionata intr-un document al Cavalerilor Teutoni, in 1430.
La inceputul secolului al XV-lea, incepe sa fie locuita de turci si devine un port important pe Dunare. Odata cu expansiunea Imperiului Habsburgic, rolul sau comercial este substituit celui de aparare.
Insula fortareata
Prin tratatul de la Passarowitz, din 1718, Oltenia si Banatul revin Imperiului Habsburgic. Pe insula incepe sa se cladeasca o fortareata Vauban, rar intalnita in aceasta parte de continent, fiind caracteristica mai ales Europei Occidentale.
Era usor de recunoscut dupa forma sa de diamant, ce oferea aparatorilor bune pozitii de tragere si impiedica aparitia punctelor moarte. Fortareata ocupa intreaga parte vestica a insulei, fiind formata din 2 centuri defensive, ce inconjurau corpul central.
Intreaga constructie a durat 10 ani, folosindu-se munca a 4.000 de oameni si se spune ca dinspre fort fusesera construite tuneluri, care mergeau pe sub Dunare, legand cele doua maluri ale fluviului. La finalizare avea 6 porti centrale si 20 de corpuri de straja, transformand insula intr-o reduta formidabila. De altfel, a facut fata la doua asedii turcesti indelungate.
Insa, in urma tratatului de la Belgrad din 1739, insula schimba din nou mainile. In aceasta perioada incepe sa fie numita de turci “Ada Kaleh”, ce inseamna “insula fortareata”, iar deasupra fostei capele catolice este ridicat acum un minaret impresionant.
Austriecii au incercat sa o recupereze, dar fara succes. Datorita formarii Principatelor Unite, in 1859, Ada Kaleh isi pierde importanta strategica si devine doar o posesiune turceasca izolata.
O nestemata a Dunarii
In timpul Vechiului Regat, Imperiul Otoman declara insula port liber si ramane asa pana in 1919. La finalul Primului Razboi Mondial, locuitorii decid sa alipeasca mica lor insula Romaniei Mari. Ruinele fortaretei, specificul etnic al locuitorilor si indeletnicirile lor incep sa atraga turisti din tara, dar si din afara. Pe strazile mici si intortocheate erau vazuti barbati invesmantati cu fesuri rosii, tunici si salvari, iar femeile purtau feregele.
Casele pitoresti, miresmele exotice ale restaurantelor si cafenelelor fermecau orice vizitator. Ada Kaleh a devenit rapid o atractie turistica foarte cunoscuta a vremii. In fiecare an, peste 50.000 de oameni veneau in vizita pe mica insula. Aceasta gazduia ceea ce era atunci cel mai mare covor oriental al lumii, fiind daruit de catre sultanul Abdul al II-lea, in semn de pretuire a insularilor, in 1904.
Multi oficiali romani i-au trecut pragul, printre ei fiind si regele Carol al II-lea, care a decis sa scuteasca locuitorii de taxele vamale.
Pentru a impiedica erodarea de fluviu, sunt plantati sute de copaci, care infrumuseteaza si mai mult insula. Ada Kaleh devine cunoscuta si pentru gradinile intinse de trandafiri, din care se produceau parfumuri, uleiuri si dulceturi. Printre alte delicatese se numarau alunele turcesti lochum, halvita si braga facuta dupa o reteta secreta.
In 1921 se deschide si o fabrica de tigari de foi, care aduce mult prestigiu acestei mici comunitati, in special datorita tigarilor fine “Cabinet”, ce rivalizau cu mult mai cunoscutele trabucuri cubaneze. Un motiv de mandrie este faptul ca membrii familiei regale britanice obisnuiau sa comande aceasta marca de tigari.
Insula mai avea o fabrica de confectii, o statie electrica, o moschee, dar si o biserica ortodoxa, o scoala in care se preda limba turca si romana, dispensar, posta, cinematograf.
Un paradis inecat
Insa, linistea acestui loc unic este incetul cu incetul zdruncinata de puterea comunista. Au avut loc arestari, deportari si confiscari, iar agenti ai Securitatii supravegheau atent fiecare miscare a insularilor.
Lovitura de gratie a fost insa decizia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si a lui Iosip Broz Tito de a incepe constructia barajului Portile de Fier, urmand ca insula sa fie complet scufundata. Copacii si gradinile care inconjurau Ada Kaleh au fost distruse. Cladirile vechi de ani de zile au fost dinamitate. Cu mare durere, locuitorii au asistat la aruncarea in aer a minaretului.
S-a incercat salvarea unor parti ale cetatii si reamplasarea comunitatii pe insula Simian, dar aceste planuri au fost abandonate de comunisti. Astfel, unii dintre insulari s-au mutat in alte parti ale tarii, in timp ce altii au incercat sa isi faca un rost in Turcia.
Odata cu punerea in functiune a hidrocentralei de la Portile de Fier, insula Ada Kaleh a fost inundata, fiind trecuta totodata in uitare, doar batranii locului amintindu-si cu nostalgie de acea mica bucatica de Orient de pe Dunare.