În apropiere de Belmonte, în centrul Portugaliei, se află unul dintre cele mai misterioase monumente romane din Europa. Turnul Centum Cellas, construit în secolul I d.Hr., a fost considerat templu, închisoare și chiar centru administrativ roman, însă adevărata sa funcție rămâne încă un mister.
Turnul Centum Cellas (cunoscut și sub numele de „Turnul Sfântului Corneliu”), situat pe Muntele Santo Antão, în Belmonte, districtul Castelo Branco din Portugalia, este unul dintre cele mai enigmatice monumente din perioada romană descoperite în această țară.
Aceste ruine impunătoare, construite din mari blocuri de piatră fasonată, reprezintă vestigiile unei structuri romane datate în secolul I d.Hr., amplasată pe drumul care lega Augusta Emerita (actualul Mérida, în Spania) de Bracara Augusta (actualul Braga, în Portugalia).
O construcție ridicată pe drumul care lega două mari orașe romane
Săpăturile realizate de IPPAR (Institutul Portughez al Patrimoniului Arhitectural) între anii 1993 și 1998 au demonstrat că Turnul Centum Cellas nu era o clădire izolată, ci făcea parte dintr-un complex mult mai mare și mai sofisticat, care includea camere, coridoare, scări, pivnițe și curți interioare.
Construit din blocuri de granit roz, turnul are formă dreptunghiulară și o înălțime de aproximativ 12 metri. În prezent pare să aibă trei niveluri, cu numeroase deschideri de diferite dimensiuni. Inițial, însă, edificiul avea doar două etaje. Nivelul superior a fost adăugat în Evul Mediu, conferindu-i aspectul pitoresc pe care îl are astăzi.
De asemenea, se pare că turnul era înconjurat de alte construcții adiacente, dispărute între timp, precum și de o intrare susținută de coloane, orientată către o curte deschisă aflată în fața complexului.
S-a crezut de-a lungul timpului că edificiul ar fi putut fi un templu, o închisoare cu o sută de celule (de unde și numele de „Centum Cellas”), un praetorium (centrul administrativ al unui lagăr roman) sau o construcție care făcea parte dintr-o vilă romană.
O construcție inspirată de tratatele lui Vitruviu
Există dovezi ale unor activități miniere și de prelucrare la scară largă în Peninsula Iberică, ceea ce sugerează că turnul ar fi putut face parte din infrastructura asociată exploatării și comerțului cu staniu. În perioada romană, Peninsula Iberică era extrem de bogată în resurse minerale, în special în staniu.
Săpăturile arheologice efectuate în zona înconjurătoare în anii 1990 au scos la iveală rămășițele unei villa rustica, iar turnul făcea parte din pars urbana, adică din zona rezidențială principală a proprietății. Dovezile arheologice indică faptul că edificiul a fost distrus de un incendiu puternic la mijlocul secolului al III-lea și reconstruit ulterior.
Turnul pare să fie partea cel mai bine conservată a ceea ce a fost odinioară vila lui Lucius Caecilius (potrivit unui altar dedicativ descoperit la fața locului), un bogat cetățean roman și comerciant de staniu care și-a construit reședința aici la începutul secolului I d.Hr., sub supravegherea unui arhitect experimentat, familiarizat cu tehnicile de construcție descrise de Vitruviu.
Potrivit istoricului portughez Pinho Leal, care a trăit în secolul al XIX-lea, turnul a fost adaptat și refolosit ca turn de observație în secolele XIII-XIV.
În anul 1927, Turnul Centum Cellas a fost declarat Monument Național al Portugaliei și continuă să fie obiectul unor campanii arheologice menite să clarifice funcția sa originală, încă necunoscută, precum și contextul complet al vastei vile romane din care făcea parte.
Credit foto deschidere: Aldeias Historicas De Portugal
