Corpul remarcabil de bine conservat al unui cleric austriac decedat în 1746 aduce la lumină o tehnică puțin cunoscută de mumificare, care i-a intrigat pe oamenii de știință moderni.
Descoperită în cripta Bisericii Sfântul Toma din Blasenstein, Austria, această mumie oferă o perspectivă rară asupra practicilor de îmbălsămare din acea perioadă. Spre deosebire de alte mumii descoperite în regiune, aceasta este excepțional de bine conservată, ceea ce i-a determinat pe cercetători să investigheze metoda utilizată.
O tehnică Secretă de Mumificare
Potrivit unui studiu publicat în Frontiers in Medicine, corpul îi aparține lui Franz von Roseneck, un preot local. Ceea ce face ca această mumificare să fie unică este metoda aplicată: oamenii de știință au descoperit că materiale de conservare au fost introduse în cavitățile abdominală și pelviană prin rect—o tehnică rar documentată.
Analiza rămășițelor a arătat că materialele folosite includeau așchii de lemn de brad și molid, crenguțe mici și materiale textile precum inul, cânepa și inul de pânză. Acestea au fost probabil alese pentru că erau ușor de procurat la acea vreme și pentru eficiența lor în absorbția umidității din corp, contribuind astfel la conservarea acestuia.
Potrivit IFLScience, această metodă diferă de tehnicile tradiționale de îmbălsămare, care implică de obicei incizii în corp pentru introducerea conservanților. Cu toate acestea, corpul lui von Roseneck—în special zona pieptului și abdomenului—a prezentat foarte puține semne de descompunere.
Identificare și informații oferite de mumie
Starea excepțională de conservare a făcut posibilă identificarea cadavrului. Analizele științifice au confirmat că bărbatul a murit între anii 1734 și 1780, la o vârstă cuprinsă între 35 și 45 de ani—în concordanță cu înregistrările istorice despre Franz von Roseneck. Analiza izotopică a arătat că avea un nivel ridicat de trai, consumând cereale autohtone din Europa Centrală, carne și pește, fără semne de muncă fizică intensă—un stil de viață tipic pentru un cleric din acea vreme.
În mod interesant, au fost descoperite și urme de consum prelungit de tutun, precum și semne de tuberculoză spre sfârșitul vieții.
Cercetătorii cred că trupul a fost pregătit pentru o conservare de lungă durată, posibil în vederea transportării către o mănăstire. Totuși, din motive necunoscute, acest transfer nu a mai avut loc. Merită menționat faptul că mumia a fost examinată anterior, în anul 2000, cu ajutorul unui aparat portabil cu raze X de la Universitatea din Viena. Totuși, acel scan nu a detectat materialele organice din interior, ceea ce a condus la presupunerea greșită că preotul ar fi fost otrăvit.
Mumificarea – o fereastră către trecut
Oamenii de știință subliniază că tehnicile neobișnuite de conservare, precum cea a lui von Roseneck, oferă perspective valoroase—nu doar asupra modului în care oamenii mureau, ci și asupra felului în care cei vii încercau să-și onoreze și să-și protejeze morții. Aceste descoperiri ne ajută să înțelegem mai bine ritualurile, resursele și credințele societăților din trecut.
