De-a lungul Evului Mediu, autorii nu se sfiau să ofere sfaturi despre aproape orice – iar viața intimă nu făcea excepție. În anul 1503, medicul în formare Symphorien Champier publica lucrarea Corabia femeilor virtuoase, un volum dedicat exemplelor feminine demne de urmat. Însă, influențat de teoriile marilor gânditori precum Galen, Hippocrates, Aristotel și Platon, Champier introduce și o serie de recomandări legate de sex și concepție – menite, în viziunea sa, să păstreze sănătatea trupului.

Iată câteva dintre cele mai interesante sfaturi ale sale:

1. Vârsta potrivită

Inspirat de Platon, Champier susține că vârsta ideală pentru căsătorie este între 16 și 20 de ani pentru femei și între 30 și 35 pentru bărbați. Dacă o femeie este prea tânără, există riscul să fie bolnăvicioasă, iar soțul va ajunge să o îngrijească, în loc să fie invers.

Există însă o excepție: dacă tânăra este scundă, bărbatul ar trebui să aștepte până când aceasta împlinește 21 de ani. În schimb, dacă ambii parteneri sunt trecuți de această vârstă, copiii vor fi, potrivit lui Champier, „frumoși, bine proporționați și cu minți agere”.

Dacă graba primează, avertismentul este clar: copiii ar putea fi „imperfecți și de statură mică”.

2. Momentul sexual potrivit

Nu orice moment este potrivit pentru concepție. Primăvara este considerată ideală, fiind „caldă și umedă”, combinația perfectă de „umori” în medicina medievală. Dacă nu este posibil, iarna este acceptabilă, în timp ce vara este nefavorabilă, iar toamna – cea mai rea alegere.

La fel de important este și momentul zilei. Actul sexual nu trebuie să aibă loc imediat după masă, deoarece, spune Champier, slăbește corpul, afectează nervii și poate provoca dureri sau probleme respiratorii.

Nici pe stomacul gol nu este indicat: în acest caz, corpul se „usucă”, căldura naturală scade, vederea este afectată și pot apărea chiar paralizii.

Soluția? Dimineața devreme, după un somn odihnitor.

3. Alimentația potrivită

Champier avertizează că infertilitatea poate apărea ușor, inclusiv din cauza dietei. Consumul excesiv de apă rece, alimente amare sau oțet poate afecta fertilitatea femeilor, iar bărbații nu sunt nici ei feriți de aceste efecte.

De asemenea, atât excesul, cât și lipsa hranei pot duce la sterilitate. În mod interesant, autorul sugerează că persoanele bogate și educate sunt mai vulnerabile, în timp ce oamenii simpli, „crescuți cu fasole și castane”, sunt mai rezistenți.

4. Măsura potrivită

Ca mulți autori medievali, Champier avertizează împotriva excesului. Bazându-se pe autorități medicale precum Avicenna și Rhazes, el afirmă că prea mult sex slăbește corpul, afectează stomacul, accelerează îmbătrânirea, duce la căderea părului și slăbește vederea.

Exemplele din natură sunt invocate ca argument: vrăbiile masculine, spune el, trăiesc puțin din cauza „exceselor”, iar bărbații care se lasă pradă plăcerilor ar muri mai devreme.

Chiar și la bătrânețe, consecințele exceselor din tinerețe pot apărea sub formă de gută sau slăbiciune fizică. În această logică, femeile sunt prezentate ca un factor de echilibru, capabile să tempereze dorințele soților.

5. Persoanele „potrivite”

Nu toată lumea este considerată aptă pentru viața sexuală. Champier susține că persoanele „calde și umede” sunt cele mai potrivite, în timp ce oamenii slabi și uscați ar trebui să evite complet actul sexual.

Aceștia sunt sfătuiți să fugă de plăceri „ca de un asasin”. De asemenea, persoanele cu vedere slabă, stomac sensibil sau cele neobișnuite cu astfel de activități ar trebui să fie prudente.

Cei mai vizați de restricții sunt vârstnicii, cărora li se recomandă să evite complet viața sexuală. În viziunea medievală, viața era deja scurtă – iar excesele nu făceau decât să o scurteze și mai mult.

O oglindă a mentalității medievale

Sfaturile lui Symphorien Champier pot părea astăzi surprinzătoare sau chiar amuzante, însă ele reflectă fidel mentalitatea unei epoci în care medicina, filosofia și morala erau strâns legate.

Într-o lume dominată de teoria umorilor și de autoritatea clasicilor, viața intimă era privită nu doar ca o plăcere, ci ca un element esențial al echilibrului fizic și spiritual.