A fost faraon al Egiptului din dinastia a XVIII-a (1332-1323 i.en.). Este cunoscut ca Regele Tut. Mormântul său a fost descoperit intact în anul 1922 de către arheologul Howard Carter şi lordul Georghe Herbert de Carnarvon, alături de un tezaur fabulos ce ne-a oferit mai multe detalii despre viaţa egiptenilor . Masca sa funerară a rămas o emblemă a muzeului egiptean. Popularitatea sa a crescut după ce s-a răspândit mitul blestemului ce ar fi ucis diferite personalităţi care au intrat în contact cu mormântul şi i-ar fi atins obiectele faraonului ce trebuiau să-l însoţească în viaţa de apoi.

  1. S-a născut în anul 1343 i.en., la Amarna.Conform analizei AND, a fost fiul faraonului Akhenaten (sau Amenhotep IV), faraonul eretic care a refuzat să mai venereze zeii tradiţionali şi l-a venerat doar pe Aten-discul solar. Despre mama sa nu se ştie cine era, dar este cunoscut numele doicii sale, Maia şi al tutorelui său, Sennedjem.
  2. Tut a devenit faraon la vârstă de 9 ani la decizia vizirului Ay şi generalului Horemheb pentru a menţine stabilitatea noului regat egiptean după moartea faraonului Akhenaten. Amândoi l-au crescut şi educat, în special Ay care l-a iubit. A domnit scurt timp, doar 9 ani, şi s-a căsătorit cu sora sa vitregă, Ankhesenamun (fiica a lui Akhenaten şi a reginei Nefertiti) şi cu care a avut doi copii, amândoi morţi la naştere.
  3. Iniţial, nu-l chema Tutankhamon, şi Tutankhaten (terminaţie preluată de la tatăl său). Şi-a schimbat terminaţia din “-aten” în “-amon” pentru a demonstra că era adeptul zeilor tradiţionali, inclusiv Amon (zeul teban al Soarelui), şi nu al lui Aten, zeul venerat de tatăl său. A dedicat şi un templu zeului Amun.
  4. În urma domniei faraonului Akhenaten, Tutankhamon a obţinut şi greaua moştenire:relaţiile diplomatice erau neglijate cu alte ţări. A încercat să restabilească relaţiile cu Mitanni, un regat hurrian din nordul Siriei şi sud-estul Asiei Mici. Au întreţinut schimburi de daruri (după cum atestă tezaurul funerar). Tutankhamon a coordonat de asemenea războaie cu nubienii şi asiaticii după cum ne arată frescele. Era pasionat de vânătoare.
  5. Tutankhamon avea o înălţime de 1, 80 metri, moştenind trăsături precum incisivii largi de pe linia genealogică a faraonului Thutmosis. S-a născut cu despicături labiale şi palatine, un picior stâng deformat şi scolioză ce îl împiedica să meargă normal (simptome şi maltformatii datorate incestului practicat pe o perioadă îndelungată de familia faraonică). După cum ne arată conţinutul mormântului, se sprijinea pe un baston. De asemenea, a suferit şi de malaria ce i-a slăbit sistemul imunitar şi de epilepsie.
  6. În urma unei scanări, s-a demonstrat că a murit din cauza unei fracturi la piciorul stâng provocată de un accident sau de o lovitură (probabil după ce a căzut din carul tras de cai). Malaria a contribuit la agravarea stării sale. Plagă s-a infectat şi neexistând tratament medical corespunzător în acele timpuri, regele Tut a murit la 19 ani.
  7. După moartea lui Tutankhamon, sora să, Ankhesenamon i-a scris scrisori regelui hititilor, Suppiluliuma I, pentru a cere să se căsătorească cu unul dintre fii săi. Până la urmă, vizirul Ay s-a căsătorit cu ea, acesta ajungând pe tronul de faraon. Ulterior, Ay s-a recăsătorit cu Tey. După moartea faraonului Ay, generalul Horemheb a uzurpat tronul şi a dus o campanie de ştergere din memoria istoriei Egiptului a tuturor membrilor familiei amarniene, imaginile şi cartuşele acestora fiind şterse.
  8. Tutankhamon a fost înmormântat rapid într-un mormânt nedemn de statutul sau de faraon (numit astăzi KV62), unul săpat în stâncă în Valea Regilor aşa cum se obişnuia la aceea vreme. Motivul ar fi că mormântul regal nu era finisat la timp, iar termenul de 70 de zile pentru păstrarea trupului spre a fi mumificat se încheiase. Mormântul sau a fost jefuit în antichitate, însă doar obiecte perisabile au fost luate, ulterior fiind restaurat şi de atunci nimeni n-a mai putut intra. Spre sala funerară era un coridor ce coboara, iar intrarea era sigilată. Pereţii sălii funerare au fost decoraţi cu scene cu ceremonia deschiderii gurii faraonului (vizirul Ay fiind acela care efectuează ceremonia), scene cu faraonul alăturat zeilor, textul Amduat despre Viaţa de Apoi şi pasaje din Cartea Mortiilor. Mormântul era alcătuit din anticamera, anexă, sala funerară şi sala tezaurului.
  9. Mumia faraonului era adăpostită într-un sarcofag de aur, băgat în alte două sarcofaguri din lemn. S-au găsit piese bărcii solare, statuete ale zeilor, tronul, vase de ceramică cu vin, o statuie mare a lui Anubis, vase canopice, două care, cele două mumii ale fetuşilor morţi la naştere, un pumnal din meteorit, mobilier, fiind catalogate 5000 de obiecte. Masca funerară este compusă din aur, decorată şi pictată cu lapis lazuli, cuarţ, obsidian, turcuaz, faianţă, sticlă, şi cântăreşte 11 kg.
  10. Angajat în 1907 de Lordul Carnarvon, Carter a efectuat săpături în Valea Regilor. După câţiva ani de căutări şi rezultate puţine, pe 4 noiembrie 1922, Howard Carter a găsit mormântul lui Tutankhamon. Pe 16 februarie 1923 a deschis oficial intrarea sigilată şi a intrat în camera funerară (chiar dacă el, Lordul Carnarvon şi fiica sa, Lady Evelyn Herbert au intrat în camera funerară dinainte). În urma morţii lordului Carnarvon din cauza unei infecţii, a luat naştere mitul blestemului faraonului, mulţi ziarişti în căutare de senzaţional corelând moartea accidentală sau naturală a mai multor persoane.


În prezent, mormântul faraonului este deschis vizitatorilor şi turiştilor în Egipt, în Valea Regilor, deşi este de aşteptat să se închidă definitiv în viitorul apropiat.Masca şi tezaurul faraonului pot fi văzute la Muzeul Egiptean din Cairo.

Autor: Stan Alexandru