Dacă circulaţi pe DN 1 şi treceţi prin judeţul Alba, nu rataţi, între Unirea şi Turda, mănăstirea Dumbrava! Pe partea stângă a drumului, aproape de comuna Unirea din judeţul Alba, îţi acaparează privirea turlele unei mănăstiri ce din şosea pare o cetate. Aceasta este Mănăstirea Dumbrava, pe care nu poţi şi nici nu trebuie să o ocoleşti.
Mănăstirea Dumbrava este un colț de rai unde se îngemănează rugăciunea cu munca. Aici în mod pilduitor slujirea lui Dumnezeu este întregită de slujirea semenilor, mai ales a celor aflați în dificultate. Mănăstirea este construită pe terenul donat de locuitorii satului Dumbrava ce se află situate la limita dintre județele Alba și Cluj între localitățile Unirea (4 km) și Turda (15 km).

Clipboard02

Mănăstirea, cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” are piatra de temelie pusă la 26 octombrie 1996 de către Înalt Preasfinţitul Andrei Andreicuţ, pe vremea aceea Arhiepiscop de Alba Iulia, la iniţiativa inimosului arhimandrit Vasile, care fusese preot paroh în satul Dumbrava, pe locul unde în anul 1703 preotul Ioan a fost martirizat pentru apărarea dreptei credințe, fiind ars de viu într-o căpiță cu fân.

Clipboard013Clipboard021
Mănăstirea este contruită în formă de cetate cu clopotnița la intrare și biserica în centru. Biserica păstrează stilul românesc având pridvor, pronaos, naos și altar. Pictura a fost realizată în frescă, în stil neobiznatin de soții Crișan în anul 2000. În biserică se alfă Icoana Maicii Domnului care scaldă cu privirea sa blândă întregul lăcaș. Icoana a fost găsită în tencuiala bisericii din satul Dumbrava, fiind ea însăși o mărtuire a istoriei zbuciumate de pe aceste meleaguri. Catapeteasma bisericii este lucrată în lemn de cireș de meșteri bistrițeni în patru registre: icoane împărătești, praznical, apostoli și prooroci. Sfințirea bisericii a avut loc la 26 octombrie 2002 de către I.P.S. Andrei și P.S. Visarion Rășinăreanul împreună cu un important sobor de preoți.

“Icoana a fost găsită în tencuiala de pe bolta bisericii din Dumbrava, satul aflat peste deal de mănăstirea noastră. Fusese ascunsă acolo probabil de către credincioşi din cauza prigoanei religioase din trecut. Aflându-se într-o avansată stare de degradare, biserica a fost supusă unei refaceri în proporţie de 80 la sută. La reparaţii lucra o echipă în care se aflau şi câţiva sectanţi. Ei au găsit icoana într-o zi în care şeful lor, creştin ortodox, nu se afla pe şantier.

Clipboard03
Când au descoperit-o, au băgat-o în moloz, cu gând să o arunce. Dar nu au putut să scape de gunoi cu nici un chip. Li se tot spunea de către cărăuşi că va fi dus azi, că va fi dus mâine şi tot aşa. Era o zi frumoasă de mai când, aflându-mă şi eu acolo, am văzut ceva strălucind orbitor din moloz. Când m-am dus şi am îndepărtat cu mâna gunoiul, am văzut că era vorba despre colţul unei icoane a Maicii Domnului. Am ridicat-o, am curăţat-o şi am adus-o în biserica mănăstirii spre dreaptă cinstire. Iar cei care au găsit-o a doua zi au putut scăpa de dărâmătură.
Se vede că Maica Domnului nu a vrut ca chipul ei să fie aruncat, pierdut. Icoana datează dinaite de anul 1700, şi de când am adus-o aici au început să curgă şi minunile. De aceea la ea vine să se închine foarte multă lume”, spune părintele.

Mănăstirea Dumbrava este un sat în care preotul L-a coborât pe Mântuitorul de pe cruce şi L-a adus în vatra lui să-i cheme pe cei ce poate nu L-au cunoscut niciodată. Pe cei ce-ar fi dorit să-L cunoască dar au fost biciuiţi pentru aceasta. Pe cei bolnavi şi gârbovi, pe cei fără de boală, dar rătăciţi, pe cei ce fără de El s-au pierdut pe ei înşişi. De aceea, nu trebuie să treci nepăsător pe lângă Mănăstirea Dumbrava!

Autor: Ologu Neagoe Oana