În timpul lucrărilor recente de restaurare a Castelului Corvinilor, una dintre cele mai spectaculoase fortărețe medievale din Europa Centrală, istoria a ieșit la lumină într-un mod neașteptat. Sub talpa statuii Cavalerului care veghează de peste un secol acoperișul Turnului Buzdugan a fost descoperită o mică casetă metalică, ascunsă cu grijă de meșterii secolului al XIX-lea.
În interiorul ei se afla un plic ce adăpostea două documente, adevărate mărturii ale unei epoci în care restaurarea monumentelor nu era doar un act tehnic, ci și unul de responsabilitate față de posteritate. Descoperirea a fost făcută după demontarea statuii, etapă necesară în cadrul actualului amplu proces de reabilitare a castelului.
Primul document, redactat în limba maghiară, consemnează data exactă a amplasării statuii: 23 noiembrie 1873. Sunt menționate numele celor implicați în lucrările de atunci — arhitectul Steindl Imre din Pesta, conducătorul tehnic Piatsek Gyula, șeful de atelier Angyán György, dar și Ivás Miklos, ajutor de dulgher din Hunedoara, cel care a ridicat schela. Este o listă sobru alcătuită, dar care readuce în prezent o întreagă echipă de oameni fără de care monumentul nu ar fi supraviețuit.
Cel de-al doilea document, redactat în limba germană, completează tabloul. Sunt amintiți meșteri specializați în lucrări de tinichigerie — Josef Böhm, Franz Kappus și Paul Puschnig — distinși în același an, 1873, cu Medalia Progresului la Expoziția Mondială de la Viena. Mențiunea fabricii de vase de cositor „Schlick” sugerează rețelele economice și profesionale care legau Transilvania de marile centre ale Imperiului Austro-Ungar.
Ascunsă sub o statuie simbolică, caseta nu conținea comori în sensul clasic, ci ceva mai prețios: memoria muncii anonime, a meșterilor și arhitecților care au înțeles că fiecare generație este doar un custode temporar al istoriei.
Descoperirea face parte din cea de-a doua etapă a proiectului de restaurare și punere în valoare a Castelului Corvinilor, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență, un demers de peste 6,6 milioane de euro. La mai bine de 150 de ani de la ascunderea documentelor, mesajul lor rămâne limpede: monumentele nu sunt doar piatră și metal, ci povești transmise cu grijă, dintr-un secol în altul.
