Traficul din Capitală de altădată – în 1908, numărul „îngrijorător“ de 138 de mașini a panicat autoritățile! Ce măsuri s-au luat?

Acum vreo 120 de ani în urmă Bucureștiul se confrunta cu mari probleme în privința traficului. Se pare că multe metehne din trafic nu sunt noi. Ce li se cerea șoferilor la 1908? Erau obligați să aibă „haine cuviincioase“, viteza maximă era de 15 km/oră, iar șoferii grăbiți și nervoși din traficul actual ar fi trebuit să se supună regulei conform căreia „luptele, întrecerile pe străzile oraşului sunt cu desăvârşire interzise“.

Răsfoirea arhivelor ce aparțin Poliției Rutiere a scos la iveală reglementări care pot părea niște glume pentru conducătorii bucureșteni din ce în ce mai nerăbdători.

În Capitală, primele manifestări ale preocupărilor pentru buna desfăşurare a circulaţiei datează de la începutul anilor 1800, încă din vremea domniei lui Caragea-Vodă. Domnitorul, adresându-se Vel-Spătarului, îi ordona acestuia să interzică circulaţia căruţelor care transportau lemne, fân şi cherestea pe uliţele din preajma Podului Mogoşoaiei, toamna, când începeau ploile şi noroaiele, indicându-se rute ocolitoare.

Măsuri împotriva vizitiilor „netrebnici“

 
În 1801, domnitorul Alexandru Moruzi a cerut Vel-Spătarului să ia măsuri împotriva vizitiilor „netrebnici“ care circulau cu viteză, stricau podurile (pavajul cu butuci din lemn cu care erau acoperite unele drumuri) şi nu se sfiau a „sacatefsi“ (a lovi) oamenii.  Domnitorul a ordonat ca acei surugii care vor produce pagube să fie trimişi şi la ocnă.

Primul regulament rutier din România a fost elaborat în 1859 și s-a intitulat „Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti“. Actul normativ prevedea, în principal, obligaţii ale birjarilor care nu aveau voie să circule decât la pas, trebuia să aibă grijă să nu stropească pietonii şi să circule cu multă atenţie prin locurile strâmte.

„Birjarii prinși beți, se vor aresta“

Acest act experimental rămâne în vigoare timp de nouă ani, adică până în 1868, când Consiliul Comunal al Capitalei a votat, la 9 aprilie, un „Regulament pentru trăsurile de piaţă şi Bucureşti“ care prevedea, printre altele, următoarele reguli:

1.    Nimeni nu e volnic a conduce trăsura fără livret;
2.    Trăsurile să fie curate şi de buna stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz şi orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula;
3.    Conducătorii să fie îmbrăcaţi curat, cu haine cuviincioase;
4.    Conducătorii n-au voie a fuma când sunt în mers cu muşterii;
5.    Birjarii prinşi pe capră beţi, se vor aresta;
6.    Toate trăsurile vor avea, noaptea, felinare aprinse.

Ținută cu „două rânduri de nasturi galbeni“

De asemenea, regulamentul îi obliga pe birjari să poarte numai un anumit tip de îmbrăcăminte .

 „Nu va putea ţine hăţurile în mână prin Capitală decât acela care va avea asupra sa un act semnat de notabilii suburbiei, cum că are probitatea cerută şi este capabil a conduce cu ştiinţa trebuincioasă, pentru siguranţa publică şi vor fi îmbrăcaţi curat cu uniformă, şapcă cu doua trese, surduc lung, până din jos de genunchi și două rânduri de nasturi galbeni“.

Totodată, surugii aveau datoria să se supună și altor reguli: „să nu suie pe capră acela care nu a împlinit 21 de ani“, „să meargă numai pe partea dreapta a străzilor şi să nu transporte bagaje după ora nouă seara“.

În anul 1906, în Monitorul Oficial nr.211 din 19 decembrie, este publicat „Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice“. Astfel, „persoanele care merg pe jos nu trebuie să meargă în calea vehiculelor şi a animalelor conduse, ele trebuie să meargă pe acostamente aşa că circulaţia în mijloc să fie liberă“.

Semnalizare cu „strigăte puternice“

„La rândul lor, conducătorii vehiculelor şi ai animalelor sunt datori de a da semnale călătorilor pedeştri, că se apropie de ei, spre a nu sta în calea lor; semnalele vor fi date cu aparate sonore sau prin strigăte puternice“

Un an mai târziu, în 1907, „Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei publice“ a fost completat cu primele dispoziţii referitoare la obligativitatea ca toate persoanele care doresc să conducă autovehicule să posede „brevetul“ de şofer, care putea fi obţinut în urma susţinerii unui examen.

Cele 138 de mașini au îngrijorat autoritățile

Examinarea celor care doreau să obţină permis se efectua de către Prefectura de Poliţie din Bucureşti, care, în decembrie 1907, a organizat primele examene. Autorităţile au luat această măsură ca urmare a creşterii „îngrijorătoare“ a numărului de autovehicule care, la începutul anului 1908, ajunsese la „impresionanta“ cifră de 138 de automobile.

Primele cursuri de pregătire a celor care doreau permis de conducere au fost deschise abia în ianuarie 1911 şi s-au finalizat trei luni mai târziu când toţi cei 12 elevi au fost brevetaţi.

Sacul cu paie, probă la examenul auto

Examenul a constat într-o probă de viteză pe şosea şi o probă de frânare instantanee în momentul în care examinatorul arunca în fața automobilului aflat în plină viteză, un sac umplut cu paie.

Regulamentul din 1913 aducea noi precizări, unele dintre ele de o deosebită importanţă. Astfel, cu privire la viteza de circulaţie, se prevedea că „iuţeala cursei trebuie astfel întocmită ca să evite nenorociri şi să nu se împiedice circulaţia“.

Tot în cadrul acestui Regulament au fost prevăzute primele norme referitoare la depăşire, precizându-se că „întrecerile unui alt vehicul se vor face pe partea stângă“.

„Iuțeală de 15km/oră“

De asemenea, cu privire la viteza de deplasare se prevedea că „iuţeala mersului automobilelor, tramcarelor şi motoretelor nu va putea fi mai mare de 15 km/oră, în aglomeraţiuni, oraşe şi la trecerea prin sate“. Un aspect cu totul nou îl constituie prevederea conform căreia „luptele, întrecerile pe străzile oraşului sunt cu desăvârşire interzise“.

La 21 august 1921 intră în vigoare „Legea privitoare la circulaţia autovehiculelor“. Aceasta prevedea că viteza maximă cu care „automobilele şi celelalte vehicule cu tracţiune mecanică pot circula în oraşe şi în trecerile prin comune este de 12 km/oră, adică egal cu trapul cailor; la cotituri, în aglomeraţiuni va fi redusă viteza cu 6 km/oră, adică egală cu pasul pedestrului“.

Regulamentul rutier a devenit, de-a lungul timpului, tot mai complex, mai ales începând cu anul 1990, datorită modificărilor majore care s-au produs în evoluţia şi existenţa societăţii româneşti.

A fost necesară modificarea Regulamentului pentru a realiza o armonizare mai apropiată a legislaţiei româneşti de legislaţiile celorlalte state europene cu o economie dezvoltată.

În 1994, se prevedea, pentru prima dată în legislaţia română, obligativitatea folosirii centurii de siguranţă de către ocupanţii locurilor din faţă ale autoturismelor, atunci când se deplasează pe drumurile din afara localităţilor.

Actul normativ care este în vigoare și în prezent datează din anul 2002 şi reglementează circulaţia pe drumurile publice prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/12.01.2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.