Braşovul are multe legende care îi dau un farmec aparte şi îi fascinează pe turişti. Se spune că în centrul oraşului era un lac al vrăjitoarelor, că un copil-lup a fost salvat de pe muntele Tâmpa, iar stema oraşului a fost inspirată de un rege maghiar.
Lacul Vrăjitoarelor a existat acum peste 400 de ani la intersecţia unde astăzi începe strada Republicii. În Evul Mediu orice femeie care spunea că este tămăduitoare şi prepara leacuri pentru diverse boli era considerată vrăjitoare. Şi femeile deosebit de frumoase, care nu erau de casă şi atrăgeau atenţia multor bărbaţi erau considerate vrăjitoare. În acele vremuri oamenii credeau că pot subjuga bărbaţii doar cu privire deoarece erau slujitoare ale diavolului. Teama de vrăjitoare era atât de mare încât lacul din centrul Braşovului a devenit cimitirul multor femei care nu se supuneau regulilor vremii.
Femeile care erau bănuite că ar fi vrăjitoare erau aduse în lanţuri în faţa mulţimii adunate în jurul lacului. Aici li se legau greutăţi de picioare şi erau aruncate în apa tulbure. Cele care nu se înecau erau considerate cu adevărat vrăjitoare, slujitoare ale satanei şi se spunea că au puteri malefice nebănuite. Dacă femeile reuşeau să iasă la suprafaţă erau scoase din apă şi arse pe rug. Nu există însă nicio menţiune în vreun document istoric că vreuna dintre femei ar fi scăpat din apele lacului. Legenda mai spune că fetele nemăritate nu aveau voie să vadă vrăjitoare plutind pe apă deoarece vor avea ghinion tot anul. Aceleaşi legende mai spun că dacă o fată nemăritată se uita spre vrăjitoarea aflată în chinuri devenea slută şi păcătoasă. Ca să le îndepărteze pe fetele curioase lacul era mereu păzit.
Lacul Vrăjitoarelor a fost asanat la începutul sec. XIX şi astăzi este străbătut de bulevardul Eroilor. La locul menţionat în legendă este acum o troiţă dedicată eropilor Revoluţiei din 1989. Cei mai superstiţioşi spun că de fapt crucea troiţei protejează zona de spriritele malefice ale vrăjitoarelor care în noaptea Sfântului Andrei se întorc la locul unde au fost chinuite şi ucise.
Legenda copilului lup
O poveste zguduitoare este cea a copilului lup de la Braşov, o legendă veche de sute de ani. Povestea începe în 1781, când un tânăr de aproximativ 20 de ani ar fi fost găsit în pădure de un localnic căruia i s-a făcut milă şi l-a luat acasă. Băiatul era complet sălbăticit, nu comunica, nu vorbea şi se hrănea cu frunze, fructe şi carne crudă.
Abia după trei ani a fost convins să mănânce mâncare normală şi să poarte încălţăminte şi haine. Nu a învăţat să vorbească. Legenda spune că scotea doar nişte sunete atunci când îl vedea pe braşoveanul care l-a salvat din pădure. Practic, reacţiona ca un animal care îşi recunoştea stăpânul. Aceeaşi legendă mai spune că tânărul urla de fiecare dată când vedea Muntele Tâmpa. Nu a reuşit însă niciodată să se integreze şi să devină un om normal.
Legenda statuii copilului de pe Biserica Neagră
Statuia unui copil care pare că stă aplecat este cel puţin atipică pentru o biserică. Nimeni nu a putut încă stabili care este de fapt adevărul din spatele acestei statui.Una dintre legende spune că statuia înfăţişează un ucenic care a fost omorât din invidie. Se spune că ucenicul era foarte priceput, iar meşterul şef, care lucra la construcţia bisericii s-a temut să îl va întrece şi îi va lua locul.
Aşa că şi-a împins ucenicul de pe biserică, iar acesta a murit. Ulterior, meşterul a aflat că băiatul îl admira foarte mult şi că vorbea foarte frumos despre el. Măcinat de remuşcări a ridicat această statuie. Legenda spune că meşterul a recunoscut ce a făcut şi a fost condamnat la moarte. O altă legendă spune că fapt că la originea statuii ar fi un accident şi că fiul unuia dintre meşteri a căzut în timpul construcţiei biserici chiar sub ochii tatălui său. Răpus de durere bărbatul a construit o statuie care îl înfăţişează pe fiul său aşa cum l-a văzut ultima oară.
Legenda care a inspirat stema Braşovului
Stema Braşovului are o istorie de peste 1.000 de ani pe când oraşul de acum era doar un sat. În acele vremuri în locul Centrului Istoric de acum era doar o pădure imensă. Se spune că Regele ungar Solomon (1063-1074) se lupta cu un popor de invadatori, Cumanii, care obişnuiau să cucerească teritorii şi să ucidă pe oricine le stătea în cale. Legenda spune că Regele Solomon a fost urmărit de invadatori până la Braşov unde s-a ascuns în pădure.
Ca să nu fie recunoscut, şi-a dat jos coroana şi a aşezat-o pe tulpina unui arbore. Nu a mai mai fost recunoscut de cumani, aceştia crezând că regele a căzut în prăpastie şi a murit. Aşa a reuşit să scape şi să fugă cu bogăţiile pe care le avea s-a asupra lui. A fugit până la o peşteră unde s-a refugiat, în zona denumită astăzi Pietrele lui Solomon.
Sute de ani mai târziu, un ţăran care a mers în pădure să adune lemne de foc a găsit coroana, pe locul unde acum se află Casa Sfatului şi a dus-o la Biserica Neagră spre păstrare. Aşa a ajuns Braşovul să ne numească în germană Kronstadt, oraşul Coroanei.