Sute de milioane de credincioși catolici au asistat la transmisiile slujbelor de Înviere, oficiate în biserici goale, în condiții stricte de izolare și securitate.
La Vatican, în Catedrala San Pietro, pustie, fără miile de credincioși de anii trecuți, câțiva prelați și diaconi au cântat imnul Vigilia Solemna. Slujba a fost oficiată la un altar mai mic, Altarul Sfântului Scaun, iar nu la cel principal. Papa Francisc a intrat pe întuneric și, după binecuvântarea focului, în Altarul Mărturisirii, în loc de lumânări au fost aprinse luminile Bazilicii, iar Lumina lui Hristos a fost cântată în timpul procesiunii către Altarul Sfântului Scaun.
Astfel de imagini sunt extrem de rare și cu adevărat copleșitoare mai ales că unul dintre primele cuvinte care face referire la comunitatea creștină, nu este cel de basilica (cuvânt care înseamnă clădire/ construcție ce aparține împăratului), ci grecescul ecclesia (popular koine) termen care definește comunitatea credincioșilor. Tocmai această absență a credincioșilor in noaptea pascală este răvășitoare
