Sub straturi de pământ și uitare, ascuns vreme de peste un secol, un sanctuar al zeului luminii și al artelor – Apollo – a fost redescoperit de arheologi în Cipru, aducând la lumină o întreagă lume uitată: statui colosale, relicve votive și artefacte rare, care reînvie un loc sacru uitat de timp, dar nu și de zei.

Sanctuarul lui Apollo din Frangissa, situat într-o zonă rurală a insulei, fusese identificat pentru prima dată în anul 1885 de arheologul german Max Ohnefalsch-Richter. Considerat în epocă „una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale timpului său”, locul a fost documentat sumar, apoi acoperit intenționat cu pământ pentru conservare. Din păcate, această măsură provizorie a dus, în timp, la uitarea completă a sitului.

Apollo – zeul strălucirii, în umbra pământului

Venerat atât în lumea greacă, cât și în Imperiul Roman, Apollo era fiul lui Zeus și frate geamăn al zeiței Artemis. Zeu al muzicii, vindecării și clarviziunii, dar și al războiului drept, el era adesea înfățișat ca arcaș divin, luminând cu înțelepciune căile muritorilor. Templul din Frangissa îi era dedicat într-o formă ce sugerează nu doar devoțiune religioasă, ci și o rafinată expresie artistică.

Postarea recentă a Departamentului de Antichități din Cipru, din 28 aprilie 2025, anunță cu solemnitate finalizarea unei noi etape a săpăturilor arheologice, reluate din 2021, după o lungă pauză. Acestea au scos la iveală o curte votivă, peste o sută de baze de statui și relicve de o varietate și valoare impresionantă.

Statuile uitate care dominau odinioară altarul

Printre cele mai remarcabile descoperiri se numără fragmente ale unor statui colosale, realizate din piatră de var în stil arhaic. Arheologii au identificat picioare supradimensionate, ce indică prezența unor figuri masculine uriașe – o trăsătură artistică rar întâlnită în Cipru, până acum cunoscută doar prin faimosul Colos al Tamasosului din teracotă.

Zidurile curții votive și structura generală a sanctuarului, acoperite în grabă în 1885, au fost dezvelite cu grijă de cercetătorii germani. În umplutura folosită la acea vreme au fost găsite și statui votive, ignorate atunci, dar acum clasificate ca artefacte de o importanță crucială. Descoperirea acestor elemente permite o reconfigurare a înțelegerii asupra spațiului sacru și a rolului său în cultul lui Apollo.

Scrisori din epoci pierdute

Două baze de statui cu inscripții au stârnit un interes deosebit: una poartă caractere din silabarul cipriot local – un sistem de scriere dispărut –, iar cealaltă face trimitere explicită, prin caractere grecești, la dinastia Ptolemeică, conducători elenistici ai Egiptului care au stăpânit insula în epoca târzie.

Aceste inscripții, precum și artefactele însoțitoare – amulete egiptene din faianță, mărgele de sticlă cu aspect marmorat – atestă nu doar o bogată activitate religioasă, ci și o intersecție culturală intensă între Orientul Apropiat, lumea greacă și Egiptul elenistic.

Un templu care a traversat epocile, pentru a fi redescoperit

Templul din Frangissa pare să fi fost activ din perioada arhaică (secolele VII–VI î.Hr.) și să fi continuat să joace un rol important până după dispariția regatelor cipriote. Faptul că sanctuarul a fost înconjurat de statui colosale și că a servit ca punct de pelerinaj vreme de secole indică importanța sa religioasă și culturală în vechea lume mediteraneană.

Astăzi, când fragmentele acestui sanctuar pierdut ies din nou la lumină, ele spun o poveste tăcută, dar grăitoare, despre continuitate, uitare și redescoperire. În tăcerea pietrelor sale, Frangissa devine un nou capitol în istoria sacră a Mediteranei, reamintindu-ne că zeii antici, chiar uitați, nu sunt niciodată cu adevărat absenți.