O descoperire arheologică recentă a modificat radical cunoștințele noastre despre neanderthalieni. Un om de Neanderthal denumit de cercetători „Thorin”, care ar fi trăit izolat într-o peșteră din sudul Franței, reprezintă o descoperire de mare importanță, publicată în revista Cell Genomics. Aceasta dezvăluie o perspectivă nouă asupra vieții neanderthalienilor, punând la îndoială ipoteza că aceștia formau o populație omogenă și interconectată.
Până de curând, se credea că neanderthalienii, răspândiți în toată Europa, aveau un patrimoniu genetic comun, formând grupuri mobile care se amestecau între ele. Fosilele și uneltele descoperite pe o vastă arie geografică păreau să susțină această viziune. Însă Thorin, care a trăit acum aproximativ 42.000 de ani în peștera Mandrin, ar fi aparținut unui grup izolat timp de aproape 50.000 de ani, conform cercetătorului Ludovic Slimak. Grupul său ar fi rămas fidel tradițiilor proprii, dezvoltând unelte și comportamente specifice, în timp ce alte populații neanderthaliene evoluau și interacționau.
Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii după analiza ADN-ului extras dintr-un dinte al lui Thorin. Comparând acest ADN cu cel al altor neanderthalieni, au reușit să reconstruiască arborele genealogic al speciei. Genomul lui Thorin a relevat o diversitate genetică extrem de scăzută, indicând o populație mică și izolată, cu puține amestecuri genetice. Prin datarea cu carbon-14, s-a stabilit că acest grup a trăit izolat într-o perioadă în care alte populații neanderthaliene erau mai interconectate.
Această descoperire sugerează că neanderthalienii erau mult mai diverși decât s-a crezut anterior, cu populații izolate care au dezvoltat caracteristici genetice și culturale distincte. Izolarea genetică ar fi putut slăbi aceste grupuri, făcându-le mai vulnerabile la schimbările climatice sau la interacțiunea cu Homo sapiens, contribuind astfel la dispariția lor.
„Atunci când analizăm aceste genomuri de Neanderthal, vedem că erau destul de consangvinizați și astfel nu aveau prea mare diversitate genetică. Trăiau în grupuri mici timp de mai multe generații. Știm că endogamia reduce diversitatea genetică în populații, fapt ce poate fi decisiv pentru abilitatea de a supraviețui dacă se întâmplă pe termen lung”, a explicat unul dintre autorii studiului, profesorul Martin Sikora, potrivit ScienceDaily.
Descoperirea ridică și întrebări privind motivele izolării acestui grup: a fost vorba de schimbări climatice, dezastre naturale sau conflicte cu alte grupuri? Această nouă perspectivă asupra vieții neanderthalienilor ne obligă să reconsiderăm cauzele dispariției lor și complexitatea evoluției umane.
