Astăzi, Howden este un orășel liniștit situat între Doncaster și York, Anglia. Fostul comitat istoric Howdenshire, aflat sub jurisdicția Prinților Episcopi de Durham, nu mai există ca entitate administrativă, însă în perioada medievală, Howden era un centru înfloritor. Orașul servea drept reședință pentru Prinții Episcopi de Durham, oferind un sediu în sud.

Pe lângă faptul că era o reședință departe de granița tulbure cu Scoția, orașul le permitea clericilor care locuiau în incinta bisericii să administreze terenurile episcopului. În jurul anului 1265, aceștia au înființat o școală de gramatică pentru a preda latină și muzică corului de băieți. Școala a funcționat până în 1925.

Înainte de cucerirea normandă

Înainte de cucerirea normandă, biserica din Howden aparținea călugărilor de la Abația Peterborough. În 1080, William Cuceritorul a dăruit biserica lui William de Calais, care era episcop de Durham la acea vreme. Howdenshire a intrat astfel sub jurisdicția Durham. Inițial, William de Calais intenționa să creeze o fundație monahală, însă proiectul nu a avut succes, ceea ce a necesitat schimbarea modului în care era administrat Howden.

Rămășițele bisericii Howden Minster

Astăzi, singura parte rămasă din Howden Minster este extremitatea vestică, care servește acum ca biserică parohială a orașului Howden. Dicționarul Oxford definește termenul „minster” drept o biserică mare sau importantă, care poate avea sau nu statut de catedrală. Probabil cea mai cunoscută minster cu statut de catedrală este York Minster. Ruinele fundației medievale mai mari de la Howden sunt administrate de English Heritage.

Biserică colegială

Pentru a complica și mai mult lucrurile, Howden Minster a fost odată o biserică colegială, ceea ce înseamnă că a servit drept reședință pentru un colegiu de preoți. Termenul „colegiu” desemnează pur și simplu un grup organizat cu drepturi și responsabilități – un fel de protopopiat din Biserica Ortodoxă. Revenind, Biserica a fost fondată de Robert, Episcop de Durham, în 1266, pentru clericii seculari, și a fost dedicată Sfinților Petru și Cuthbert. Inițial, existau cinci prebende, iar ulterior a fost adăugată o a șasea. Prebenda era un venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic, mai ales unui canonic (În Biserica catolică acest termen desemnează un membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză). Deși erau descriși ca fiind „seculari,” toți canonii erau preoți. Termenul „secular” însemna doar că nu erau membri ai unui ordin monahal, cum ar fi augustinienii, deși probabil episcopul ar fi fost critic dacă aceștia nu ar fi dus o viață apropiată de cea monahală, evitând femeile și bogăția.

Astfel, fundația de la Howden nu era monahală, ca o abație, ci mai degrabă o parte administrativă a diecezei episcopului, cu canoni în rol de administratori. Aceștia erau conduși de un decan, nu de un abate sau prior.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Sistemul prebendal și auto-guvernarea

Comunitatea de preoți de la Howden nu era autosuficientă precum o abație sau un priorat, deși avea guvernare proprie – hence existența unei case capitulare. Episcopul de Durham a ales să folosească sistemul prebendal, prin care canonii primeau un venit sau o pensie din parohiile din apropiere, cum ar fi Barnby, Howden, Saltmarsh, Skelton, Skipwith și Thorpe. Sistemul Romano-catolic este ușor diferit de cel ortodox, în primul rând din cauza celibatului preoților (preoții nu se pot căsători) și din acest motiv între mănăstire (sau abație cu apare în Biserica Catolică) și locuințele individuale ale preoților există mai multe forme de organizare astfel încât să înlesească traiul sacerdoților.

Disoluția colegiilor bisericești

Un exemplu clar al faptului că canonii din Howden nu făceau parte dintr-o fundație monahală este că, deși mănăstirile din Anglia au fost dizolvate în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, bisericile colegiale, inclusiv cea din Howden, nu au fost desființate până în 1548, în timpul domniei lui Eduard al VI-lea. Vizitatorii monastici ai lui Thomas Cromwell au ajuns la Howden, iar rapoartele lor există încă. În 1535, valoarea colegiului era de 96 lire, 8 șilingi și 10½ pence brut, iar net 61 lire, 2 șilingi și 10½ pence. Dacă ar fi fost doar o fundație monahală, aceasta s-ar fi încadrat în limitele stabilite pentru identificarea mănăstirilor mai mici (200 lire pe an sau mai puțin) și ar fi fost dizolvată în 1536.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Arhitectura și relicvele medievale

Clădirea actuală a fost ridicată în secolul al XIII-lea, într-un stil geometric, și se crede că meșterii care au lucrat la Notre Dame de Paris și apoi la reconstrucția Abației Westminster în timpul domniei lui Henric al III-lea au venit spre nord pentru a lucra la Howden Minster, reflectând importanța acesteia. În secolul al XV-lea a fost adăugată o casă capitulară. O altă caracteristică a bisericii medievale erau altarele, inclusiv unul dedicat Sfântului Cuthbert.

Veniturile bisericii au fost sporite de existența unui altar unde era îngropat John de Howden, confesorul reginei Eleanor de Provence (soția lui Henric al III-lea), care a câștigat o reputație de sfânt, deși nu a fost canonizat. Moartea și înmormântarea sa, în 1275, au adus un flux suplimentar de pelerini. Se spune că, la propria sa înmormântare, John de Howden și-ar fi ridicat brațele din sicriu. Mormântul său a fost vizitat de personalități regale precum Edward I și Henric al V-lea.

Declin și distrugere

În timpul Războiului Civil Englez, parlamentarii și-au ținut caii în Howden Minster și au distrus orga, folosind tuburile acesteia ca fluiere. În 1929, un incendiu a distrus turnul și stranele corului, care au fost înlocuite de Robert Thomson, celebrul „Mouseman” din Kilburn, cunoscut pentru șoarecii sculptați în mobilierul său din lemn. Se spune că în Howden Minster există aproape 40 de șoareci sculptați.

În mod remarcabil, câteva artefacte medievale din Howden au supraviețuit, inclusiv trei statui, una dintre ele fiind considerată a o reprezenta pe Fecioara Maria. Indiferent de controverse, această relicvă este un exemplu impresionant al moștenirii bine păstrate de-a lungul secolelor.