Casa Cu Blazoane – de la ruină la Centru de Cultură Arhitecturală

Casa cu Blazoane din comuna Chiojdu, județul Buzău, este una dintre clădirile emblematice ale arhitecturii tradiționale specifice satelor de moșneni. Având aspectul unei reședințe nobiliare, imobilul de patrimoniu este cunoscut de mulți drept „casa de pe bancnota de 10 lei”, datorită asemănării cu aceasta, și păstrează, atât la exterior cât și la interior, elemente arhitecturale unice, printre care și blazonul familiei Cantacuzino, vulturul bicefal.
Însă, nu doar istoria Casei cu Blazoane redă povești interesante ci și prezentul: Într-o Românie în care astfel de monumente riscă să dispară din cauza dezinteresului și a birocrației, determinarea și perseverența unui om, timp de peste un deceniu, au permis ca acest imobil de patrimoniu să fie restaurat și integrat circuitului cultural și turistic.

Casă de moșneni sau reședință boierească?

Situată la hotarul dintre județele Prahova și Buzău, Țara Chiojdului este una dintre cele mai vechi obști sătești ale țăranilor liberi din Țara Românească. Prima mențiune a unei comunități de moșneni datează încă din 1418, când Mihail Voievod, fiul lui Mircea cel Bătrân, întărește dreptul de proprietate al locuitorilor de aici asupra moșiei Chiojdului, în schimbul loialității lor. Ulterior, în 1562, această moșie moșenească a fost divizată între cele două sate ale comunității: Starchiojd (vechiul Chiojd sau Chiojdu Mare) situat în zona colinară și Chiojdu (Chiojdu din Bâsca sau Chiojdu Mic) poziționat în valea râului Bâsca Chiojdului.

Chiojdu din Bâsca – harta istorică

Trebuie spus că, spre deosebire de clăcași ( țărani stabiliți pe moșii boierești), moșnenii nu aveau nici un fel de obligație față de boieri, ei fiind proprietari de terenuri arabile, pășuni și păduri pe care le administrau în comun (în devălmășie). Aceștia se guvernau după reguli proprii, conform tradiției obștești, iar moștenirea pământului depindea de locuirea în sat, cel care părăsea comunitatea își pierdea dreptul de proprietate sau era obligat să vândă. De asemenea, exista un sistem de zestre, prin care femeile puteau moșteni animale și terenuri care se adăugau bunurilor deținute de familia soțului, dar și un sistem de preempțiune, prin care pământul nu putea fi vândut cuiva din afara obștii fără aprobarea comunității.
Un alt aspect important al comunităților de moșneni este că ele se aflau în mod direct în slujba domnitorului, pentru care îndeplineau o serie de servicii: de la procurarea șoimilor de vânătoare (asprii de șoimi), la producerea de sulițe sau șindrilă, și până la paza frontierelor țării (vătășia de plai), uneori servind și în oastea domnitorului. De altfel, în Evul Mediu, cele două localități din Țara Chiojdului au servit drept sate grănicerești, la Starchiojd funcționând unul dintre cele două „Steaguri” (garnizoane) de pe vechiul drum ce lega Țara Românească de Transilvania prin Tabla Buții. Cel de-al doilea Steag funcționa la Vălenii de Munte, fosta reședință a județului Săcuieni (Saac) situată la aproximativ 20 de km distanță.
În 1845 județul Săcuieni a fost desființat, iar cele două localități au fost separate, Starchiojdul din plaiul Teleajănului a revenit Prahovei, iar Chiojdu Mic din plaiul Bâscii Buzăului, însă moștenirea culturală și materială a moșnenilor avea să se păstreze până azi.

Aici, în Țara Chiojdului, profitând de climatul politic și economic favorabil, țăranii liberi au prosperat iar meșterii populari au creat adevărate capodopere ale arhitecturii tradiționale. Azi, localitățile din această zonă adăpostesc peste 25 de monumente istorice; situri arheologice din diverse epoci (cele mai vechi datând din secolele III -V d. Hr.), biserici și ansambluri de gospodării precum: siturile arheologice „Crucea lui Benea” și „Șuguleasca”, Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva – Gârbeasca, Casa Tache Zaharescu din Starchiojd sau Gospodăria Traian Drăgulin din Chiojdu. Acestora li se adaugă două monumente care au fost relocate: Hanul din satul Bătrâni – actualmente în Muzeul ASTRA din Sibiu și Gospodăria Chiojdu Mic – care în prezent se găsește în Muzeul Satului Dimitrie Gusti din București.
Totuși, cel mai impresionant monument arhitectural din Țara Chiojdului este Casa cu Blazoane pe frontispiciu căreia se află un șir de blazoane circulare, piesa centrală fiind ocupată de vulturul bicefal. Acest simbol a aparținut împăraților Kantakouzenos din Imperiul Bizantin și s-a păstrat ulterior ca herladică a familiei nobiliare Cantacuzino, stabilită în țările române după căderea Constantinopolului. De altfel, conform uneia dintre teoriile privind originea Casei cu Blazoane, edificiul a fost construit la finalul secolului al XVII-lea ca reședință de moșie a Spătarului Mihai Cantacuzino (1640-1716).

Vulturul Bicefal – Blazonul familiei Cantacuzino

Apropiat al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Mihai Cantacuzino era în acea epocă un important om politic și unul dintre cei mai influenți boieri din Țara Românească, fiind totodată ctitorul mănăstirilor Sinaia și Colțea. Cu toate acestea, prezența spătarului în spațiul chiojdean se datorează mai degrabă intereselor sale economice. Asemeni altor boieri, Mihai Cantacuzino dorea să își mărească numărul de moșii și nu de puține ori acest lucru se făcea în dauna comunităților de moșneni, asupra cărora se punea presiune pentru a ceda unele terenuri. Astfel, Cantacuzinii au reușit să obțină în zona Chiojdului o mică moșie cunoscută drept Roma Spătărească și din acest motiv se presupune că ar fi construit Casa Cu Blazoane.
Însă, prezența Cantacuzinilor la Chiojdu nu a fost una de durată, moșia acestora fiind răscumpărată de cetele de moșneni ale Codescilor și Izbășeștilor pe parcursul următorului secol. Mai mult de atât, conform unor documente istorice din secolul al XVIII-lea, Casa cu Blazoane ar fi fost ridicată în jurul anilor 1760 de familia de moșneni Izbășoiu, care era totuși înrudită prin alianță și afinitate cu boierii Cantacuzino, fapt ce explică existența vulturului bicefal pe fațada clădirii. De altfel, monumentul avea să rămână în patrimoniul familiei Izbășoiu până în secolul al XX -lea.

O arhitectură unică în patrimoniului rural românesc
Clădirea inițială a Casei cu Blazoane se încadra în stilul arhitectural tradițional specific satelor de moșneni din zona montană și sub-montană a Munteniei, fiind cel mai probabil asemănătoare Casei Codescu (Casa Chiojdu Mic) de la Muzeul Satului din București. Însă, la începutul secolului al XIX-lea, reședința Izbășeștilor a fost extinsă și modificată la nivelul decorațiunilor interioare.

Casa Chiojdu Mic (Codescu) – Muzeul Satului, București
Casa cu Blazoane – Chiojdu, Buzău

În forma sa originară, Casa cu Blazoane avea la nivelul superior patru camere și foișor, iar la nivelul inferior o încăpere și un beci, fundațiile și temelia masivă fiind construite în zidărie din piatră de râu, printr-o tehnică a meșterilor populari care a permis imobilului să reziste timp de secole.Tot din această etapă s-au păstrat colonada și fruntarul din lemn de stejar al foișorului, pe care au fost sculptate o serie de simboluri arhaice sacre, precum coarnele de berbec sau discul solar.
Totuși, trebuie spus că acest stil arhitectural nu este specific doar Țării Chiojdului, el regăsindu-se pe toată lungimea Carpaților și Subcarpaților Meridionali și de Curbură, din zona Buzăului până în Oltenia, servind totodată ca model pentru reprezentarea grafică de pe bancnota de 10 lei. Din acest motiv, mulți consideră în mod eronat Casa cu Blazoane ca fiind cea care apare pe această bancnotă, chiar dacă, cel mai probabil, desenul are ca sursă de inspirație fie Casa Chiojdu Mic de la Muzeul Satului, fie o casă din zona Vâlcea ce se găsește astăzi în Muzeul Astra din Sibiu.
Actuala înfățișare a clădirii datează din 1823, moment în care aceasta a fost refăcută și extinsă, prin construcția unei încăperi poligonale (sacnasiu), de inspirație orientală, situată în extremitatea tindei opuse intrării. Tot atunci monumentul a fost împodobit cu stucaturi interioare și exterioare modelate la poziție, ce redau simboluri provenind din lumea vegetală (motive florale, pomul vieții, vița de vie, etc). Un alt element important, realizat tot din stuc, este inscripția anului 1823 (cel care a fost considerat o lungă perioadă de timp anul construcției casei) poziționată deasupra intrării principale.

Sacnasiu de inspirație orientală cu stucaturi interioare

Astfel, îmbinând tehnicile populare cu modele și stiluri arhitecturale urbane și orientale, meșterii locali au reușit nu doar să înfrumusețeze aspectul casei ci și să creeze un monument arhitectural unic, atât în România cât și în Sud-Estul Europei.

Cum renaște un obiectiv istoric: inițiativă, implicare, birocrație, colaborare și în cele din urmă restaurare
Până în anul 1948 Casa cu Blazoane a servit drept locuință pentru urmașii familiei Izbășoiu, iar ulterior a fost vândută unei alte familii, însă nu a beneficiat de nicio restaurare. Mai mult de atât, chiar dacă ea nu a fost niciodată naționalizată, capacitatea financiară a proprietarilor, mai ales în perioada comunistă, nu a permis nici măcar realizarea principalelor lucrări de întreținere.
Trecută prin mai multe cutremure, clădirea a ajuns în prag de colaps, fiindu-i afectată atât structura de rezistență (dislocări ale zidurilor şi prăbuşiri parţiale ale planşeelor) cât și acoperișul.

Casa cu Blazoane înainte de restaurare (sursă foto: Uniunea Arhitecților din România)
Casa cu Blazoane – interior înainte de restaurare (sursă foto: Uniunea Arhitecților din România)

Astfel, deși era încadrată de mai mulți ani în Lista Monumentelor Istorice (BZ-II-m-B-02383 respectiv BZ-II-m-A-02383 după 2009), Casa cu Blazoane părea, la începutul anilor 2000, că se îndreaptă către dispariție. Însă, un localnic a decis să facă tot ce îi stă în putință pentru a schimba soarta clădirii, chiar dacă acest lucru a presupus aproape 10 ani de eforturi.
Revenit în satul natal, după ce a locuit o lungă perioadă în Grecia, Florin Drăgulin, descendent al uneia dintre familiile de moșneni din Chiojdu, a decis în 2004 să cumpere casa de la foștii proprietari cu scopul de a o restaura. Ulterior, timp de 5 ani, a încercat pe cont propriu să găsească soluții pentru a reface și revitaliza monumentul, inspirat fiind de modul în care patrimoniul istoric elen este susținut atât de instituții publice cât și de inițiativele private.
S-a lovit de birocrație și de costurile ridicate pe care le presupune un astfel de proiect, însă nu a renunțat la visul său și a început să caute parteneri capabili să restaureze imobilul. Astfel, în 2008 a ajuns la Uniunea Arhitecților din România, instituție care avea să preia Casa cu Blazoane un an mai târziu și să realizeze documentația necesară pentru accesarea de fonduri europene.
Totuși, chiar și după ce a vândut imobilul, Florin Drăgulin a continuat să se implice în refacerea casei: „Încă din 2004 de când am cumpărat casa mi-am dorit ca ea să fie restaurată. La început am vrut să prind un proiect de finanțare, am mers pe la diverse instituții atât pe plan local cât și național, dar nu am reușit. Apoi, prin intermediul domnului arhitect Călin Hoinărescu, am ajuns la Uniunea Arhitecților din România și am descoperit că și eu și ei ne dorim același lucru. Când am vândut casa aveam oferte și de 100.000 de euro, însă am vrut ca ea să ajungă la Uniunea Arhitecților pentru că știam că așa va fi restaurată. După aceea, când au început lucrările, inginer fiind, am lucrat aici pe șantier la refacerea zidăriei și tâmplăriei, iar azi sunt administratorul acestui monument.” ne-a declarat acesta.
La începutul anului 2012, Uniunea Arhitecților din România (UAR), în calitate de beneficiar, a semnat cu Autoritatea de Management – Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – contractul de finanțare pentru implementarea proiectului Consolidare, restaurare și remodelare funcțională a Casei cu Blazoane, comuna Chiojdu, județul Buzău, iar lucrările efective au durat aproximativ 3 ani.

Lucrări de restaurare la Casa cu Blazoane

Sub coordonarea managerului de proiect arhitectul Peter Derer, președintele Uniunii Arhitecților din România și profesor universitar la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu, în colaborare cu arhitectul Călin Hoinărescu, unul dintre cei mai cunoscuți experți în patrimoniu rural din țara noastră, și cu Florin Drăgulin, mai multe echipe de restauratori, unele venite chiar și din Maramureș, au recuperat și au restaurat toate elementele distinctive ale casei: blazoanele și celelalte decorațiuni exterioare, vechile uși datate în urmă cu două secole şi jumătate, precum și stucaturile ce îmbrăca la interior pereţii şi plafonul. Alături de monumentul istoric, a fost reamenajată și curtea acestuia (prin pavare cu piatră de râu, refacerea terasamentelor și a zidurilor din piatră), iar în locul cuhniei, menționată de documentele istorice din sec. XIX, a fost construit un centru turistic multifuncțional.

Centrul Turistic și Cultural din incinta Casei cu Blazoane

Astăzi, Casa cu Blazoane găzduiește Centrul de Cultură Arhitecturală Rurală al Uniunii Arhitecților din România a cărui activitate este orientată către revitalizarea și promovarea culturii moșnenești.
Pentru a reda autenticitatea locului, etajul superior al clădirii principale a fost dotat cu piese de mobilier istoric colectate de la sătenii din Chiojdu și împrejurimi (unele obiecte aparținând foștilor proprietari din familia Izbășoiu), iar cel inferior a fost amenajat ca spațiu expozițional pentru unelte meșteșugărești și bunuri gospodărești.

Casa cu Blazoane – interior

În ce privește centrul turistic multifuncțional, acesta cuprinde un punct de informare, un amfiteatru cu 50-60 de locuri, unde se pot organiza conferințe și alte activități publice, un spațiu expozițional complex dedicat istoriei Țării Chiojdului și habitatelor moșnenești din Muntenia, dar și o sală de workshopuri, ce poate fi pusă la dispoziția tinerilor arhitecți sau artizanilor populari interesați să organizeze ateliere privind tehnicile de restaurare și meșteșugurile locale.

Sala Amfiteatru – Centrul Turistic și Cultural

Situată în spatele școlii din Comuna Chiojdu, la aproximativ 2 ore de București, Casa cu Blazoane poate fi vizitată zilnic între orele 9 și 17, iar duminica între 9 și 16.

Pentru detalii privind activitățile derulate de Centrul de Cultură Arhitecturală Rurală, dar și pentru programarea vizitelor la Casa cu Blazoane, puteți apela numărul de telefon 0737.030.006