Cel mai faimos proces din istorie, care a fost greşit interpretat, a dat naştere antisemitismului – creştinii fanatici şi naziştii au învinovăţit poporul evreu pentru uciderea lui Iisus. Se pare că doar o parte dintre arhierei l-ar fi acuzat de blasfemie pe Iisus pentru că s-ar fi numit pe Sine Fiul lui Yahweh.
Sunt cercetători care consideră de Baraba nu a existat niciodată și că procesul ar fi de fapt un mit pornind de la ideea că un comandat roman nu ar fi eliberat niciodată un condamnat pentru tâlhării și nici nu ar fi dat posibilitatea mulțimii să decidă soarta unui inculpat aflat în custodia autorităților romane.
Cel mai faimos proces din istorie
Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeei, a fost pus într-o situaţie dificilă în ziua de Paştele evreiesc, când a trebuit să decidă între eliberarea lui Iisus din Nazaret sau a lui Baraba, un tâlhar şi rebel împotriva autorităţii romane.
Pilat nu a găsit nicio vină în Iisus, dar potrivit Evangheliilor a fost presat de arhiereii şi bătrânii iudei, care îl acuzau pe Iisus de blasfemie şi de a se proclama rege al iudeilor. Pilat a încercat să scape de responsabilitatea judecării lui Iisus, trimiţându-l la Irod Antipa, tetrarhul Galileei, dar acesta l-a trimis înapoi la Pilat.
Pilat a apelat atunci la un obicei neconfirmat istoric, dar relatat în evangheliile lui Matei, Marcu şi Luca: acela de a elibera un prizonier la cererea mulţimii cu ocazia sărbătorii pascale.
Pilat le-a oferit iudeilor să aleagă între Iisus şi Baraba, sperând că vor prefera pe cel dintâi. Dar arhiereii şi bătrânii au instigat mulţimea să ceară eliberarea lui Baraba şi răstignirea lui Iisus. Pilat s-a spălat pe mâini în faţa poporului, declarându-se nevinovat de sângele lui Iisus şi l-a eliberat pe Baraba.
Apoi l-a predat pe Iisus soldaţilor romani pentru a fi biciuit, batjocorit şi crucificat.
Baraba a scăpat astfel de o moarte sigură şi crudă, dar nu se ştie ce s-a întâmplat cu el după aceea. Unele tradiţii creştine spun că ar fi fost martor la răstignirea lui Iisus şi ar fi fost convertit la creştinism.
Altele spun că ar fi murit într-o altă revoltă împotriva romanilor sau că ar fi fost ucis de apostolul Petru. Există şi legende care îl plasează pe Baraba în diferite locuri din lume, cum ar fi Roma, Alexandria sau Cipru.
Baraba rămâne o figură enigmatică şi controversată în istoria creştinismului. Unii îl văd ca pe un simbol al milostivirii divine, care i-a oferit o şansă de mântuire. Alţii îl văd ca pe un simbol al nedreptăţii umane, care l-a condamnat pe Iisus la moarte. El este menţionat în Crezul Apostolic „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat”.
Nu a existat o astfel de tradiţie – un guvernator roman nu elibera inculpaţi la cererea maselor!
Nu există dovezi istorice solide care să ateste că guvernatorii romani aveau obiceiul de a elibera un prizonier la cererea maselor cu ocazia Paştelui evreiesc.
Această tradiţie este menţionată doar în evangheliile lui Matei, Marcu şi Luca, dar nu şi în cea a lui Ioan sau în alte surse antice.
Unii cercetători consideră că această tradiţie este o invenţie literară a evangheliştilor, care au vrut să sublinieze nevinovăţia lui Isus şi responsabilitatea iudeilor pentru moartea sa.
Alţii cred că această tradiţie ar putea reflecta o practică locală sau ocazională a guvernatorilor romani, care ar fi încercat să câştige bunăvoinţa populaţiei prin gesturi de clemenţă.
În orice caz, nu există nicio dovadă că această tradiţie ar fi fost aplicată în mod regulat sau obligatoriu în Iudeea secolului I.
A existat Baraba cu adevărat?
Nu este sigur dacă Baraba a existat sau nu ca persoană istorică. El este menţionat doar în evangheliile sinoptice (Matei, Marcu şi Luca).
Unii cercetători consideră că Baraba este un nume simbolic, care înseamnă „fiul tatălui” în aramaică, şi ar reprezenta o alegere între doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus şi poporul iudeu.
Alţii cred că Baraba ar putea fi un nume real, care ar fi fost comun printre iudei la acea vreme, şi ar fi fost un tâlhar şi un rebel împotriva ocupaţiei romane.
Există şi ipoteza că Baraba ar fi fost de fapt un membru al sectei eseniene, care aşteptau venirea Mesiei şi practicau botezul. În orice caz, nu există nicio dovadă istorică independentă care să confirme sau să infirme existenţa lui Baraba.
Relatarea biblică care a dat naştere antisemitismului
Creştinii fanatici şi naziştii care au folosit evangheliile pentru a justifica antisemitismul şi persecuţia evreilor au interpretat greşit sau intenţionat mesajul lor. Ei au ignorat faptul că Iisus a murit pentru păcatele tuturor oamenilor, indiferent de naţionalitate sau religie, şi că el a iubit şi a iertat pe cei care l-au răstignit.
Ei au uitat că evreii sunt poporul ales al lui Dumnezeu şi că prin ei s-a transmis revelaţia divină şi promisiunea mântuirii.
Naziştii fost influenţaţi de ideologii rasiste, naţionaliste sau politice care au avut interese ascunse sau ostile faţă de evrei.
Pilat din Pont era un guvernator nemilos – sub nicio formă nu ar fi eliberat un tâlhar
Pilat din Pont a fost al cincilea guvernator roman al Iudeei între anii 26 şi 36 d.Hr., în timpul împăratului Tiberius.
Guvernatorul a ofensat şi a ucis pe mulţi iudei prin introducerea unor însemne imperiale în Ierusalim, folosirea banilor templului pentru construirea unui apeduct şi reprimarea violentă a unor proteste şi revolte. Toţi rebelii erau crucificaţi sub mandatul său.
El a fost acuzat de tiranie, corupţie şi jaf de către iudei, care s-au plâns la Roma de abuzurile sale.
Pilat este cunoscut mai ales pentru rolul său în procesul şi condamnarea la moarte prin răstignire a lui Iisus din Nazaret, pe care l-a recunoscut nevinovat, dar l-a condamnat la crucificare sub presiunea mulţimii instigate de arhierei.
După moartea lui Tiberius, Pilat a fost demis din funcţie de succesorul acestuia, Caligula, şi trimis la Roma pentru a se justifica în faţa acuzaţiilor de cruzime şi corupţie.
Nu se ştie cu siguranţă ce s-a întâmplat cu el după aceea, dar există diverse tradiţii care spun că s-ar fi sinucis sau ar fi fost executat.
Sursa – ehrmanblog