Asirienii au fost un popor antic renumit pentru forța sa militară și pentru cruzimea îndreptată împotriva celor învinși. Mărturii ale vremii au rămas despre metodele de tortură ale acestor războinici asiatici.
Războinici asirieni călcându-și inamicii în picioare FOTO wikipedia
Unul dintre cele mai crude și războinice imperii din istoria veche a lumii a fost cel al asirienilor. Asirienii erau războinici feroce care au terorizat populațiile din zona Orientului Apropiat și Mijlociu, vreme de câteva secole. Și-au impus stăpânirea cu forța armelor și prin tehnici sadici de tortură și de pedepsire a tuturor celor care le-au stat împotrivă.
Sunt părerei că ei sunt cei care au inventat tortura care l-a făcut celebru pe Vlad Țepeș. Culmea, asirienii priveau aceste torturi drept o adevărată mândrie și un simbol al puterii lor militare, lăudându-se cu el în numeroasele inscripții descoperite în vechile lor orașe din nordul Irakului de astăzi. Imperiul creat de aceștia a fost construit pe suferință, sânge și foc.
Un imperiu al războiului
Asirienii erau o populație de origine semită din nordul Irakului de astăzi. Ca stat, Assiria s-a ridicat în secolul al XIV-lea îHr, concentrându-se în jurul orașului Assur, închinat zeului suprem al acestei populații.
Vechiul oraș Assur se afla pe malul vestic al Tigrului, în nordul vechii Mesopotamii. La început asirienii s-au aflat sub stăpânirea sumeriană, prima mare forță politică din Mesopotamia. Acum 4.000 de ani, asirienii și-au câștigat independența odată cu decăderea Sumerului și au început să-și croiască propriul destin.
Statul asirian era condus de un rege și o elită războinică consolindându-și stăpânirea asupra Mesopotamiei de nord până în secolul al IX-lea î.Hr. Statul asirian era prin excelență militarist, bazându-și puterea pe forța armatei. Este primul stat în care serviciul militar era obligatoriu pentru toți cetățenii, în baza unui sistem interesant dar eficace.
În primul an, cei luați în armată își întăreau fizicul muncind din greu la drumuri și edificii. În al doilea an mergeau pe câmpul de luptă, iar în cel de-al treilea an puteau sta cu familiile lor. După care o luau de la capăt.
Regele Tiglatpalaser a introdus o reformă prin care a realizat o armată permanentă, integrând și alte populații. Războinicii asirieni erau bine echipați, inclusiv cu coifuri, arme de fier, arcuri, săgeți, sulițe, spade. Totodată foloseau cu mare succes cavaleria și mai ales carele de luptă.
După secolul al IX-lea, regii asirieni au început cucerirea brutală a tuturor celor ce le stăteau în cale, orientându-se mai ales către țărmurile Mediteranei, adică către statele siro-palestiniene. Politica lor a fost deosebit de brutală, cerând supunerea necondiționată a tuturor cetăților și populațiilor asupra cărora se îndreptau. În caz contrat ardeau, ucideau și înrobeau. O teroare ce s-a întins pe o perioadă de aproximativ trei secole.
Grămezi de capete, oameni jupuiți de vii sau trași în țeapă
Mai multe inscripții scrise cu ajutorul caracterelor cuneiforme, descoperite în marile orașe asiriene precum Ninive sau Assur, sunt adevărate anale care prezintă istoria regilor asirieni și a cuceririlor făcute.
Totodată sunt arătate și metodele brutale și sângeroase folosite de asirieni pentru a-și pedepsi inamicii. Pentru a strecura teroare în toți cei care ar fi îndrăznit să li se opună au fost realizate și reprezentări grafice, sub forma unor tablete, cu torturi și execuții.
O parte dintre cei învinși erau jupuiți de vii. Cel puțin cu asta se lăuda regele Asurbanipal al II-lea. Acesta se autointitulează „cel care-și calcă în picioare inamicii“ și spune că „mi-am învins toți inamicii și le-am atârnat cadavrele pe stâlpi“. Cei care îndrăzneau să nu predea imediat cetatea pe care o apărau erau crunt pedepsiți de Asurbanipal. „Am omorât pe toți cei care s-au ridicat împotriva mea și le-am aruncat pieile peste grămada de cadavre. (…) le-am pus pieile jupuite pe zidurile cetăților“, se arată în inscripții.
O altă pedeapsă preferată de asirieni erau trasul în țeapă. Sute de prizonieri erau urcați în țepușe de lemn ascuțite și lăsați să moară în chinuri. Alții erau decapitați, iar ca armă psihologică, asirienii ridicau piramide de capete în fața porților orașelor învinse. „Am umplut câmpia cu cadavrele războinicilor lor. Rebelii au fost trași în țeapă. La alții le-am tăiat capetele, iar din căpățânile lor am făcut o grămadă în fața orașului”, se lăuda Salamanasar al III-lea.
Totodată există numeroase mărturii despre dezmembrări, amputări de membre, de organe genitale și alte atrocități. „Le-am tăiat gâturile ca la miei. Le-am dat afară măruntaiele(…) Le-am tăiat testicolele și le-am smuls părțile rușinoase ca pe semințele dintr-un castravete“, arată o inscripție despre faptele regelui asirian Senacherib.
În armata asiriană erau temuții vânători de capete. Ei erau recompensați pentru capetele și mâinile tăiate adunate de la adversarii uciși.
Măceluri cumplite, deportări și sclavie
Asirienii nu aveau niciun interes să integreze cultural zonele cucerite. Erau mai degrabă interesați de tribut sau de cucerirea acelor regiuni. Cei care se opuneau erau uciși fără milă. Inscripțiile asiriene prezintă băile de sânge în cetățile cucerite.
„Am cucerit orașul. Cu spadele am omorât 3.000 dintre războinicii lor. Dar am prins și mulți prizonieri. Le-am tăiat mâinile, nasurile și urechile. Am scos ochii multora dintre ei. La alții le-am tăiat capetele și le-am atârnat de copaci“, se mândrea cu faptele sale regele Asurbanipal al II-lea.
Cea mai cumplită era însă luarea în robie a populației civile. Bărbați, femei și copii erau mânați ca vitele, în condiții greu de imaginat către teritoriile asiriene. Erau transformați în sclavi și puși să muncească pentru noii lor stăpâni. Puțini supraviețuiau.