Emil Racoviță este biologul român care a dus faima României peste tot în lume, explorator al oceanelor îndepărtate şi al adâncurilor întunecate, creatorul unei ramuri ştiintifice şi al celui dintâi institut de speologie din lume. Aşa se poate rezuma în câteva cuvinte munca de-o viaţă a savantului român.
Emil Racoviță a explorat 1.200 de peşteri în Europa şi Africa, a strâns o colecţie de 5.000 de animale subterane şi a publicat peste 66 de lucrări despre fauna subterană. Este întemeietorul biospeologiei și primul biolog din lume care a studiat viața unor animale și păsări din Antarctica.
S-a născut în Iași la 15 noiembrie 1868 într-o familie înstărită. Și-a petrecut copilăria la moșia familiei, la Șurănești, Vaslui, urmând cursurile primare la școala la care i-a fost profesor scriitorul Ion Creangă. Liceul îl urmează la „Institutele Unite” apoi merge la „Facultatea de Drept” din Paris, încercând să-i facă pe plac tatălui său. În paralel merge la cursurile „Școlii de antropologie”, după care se înscrie și la „Facultatea de Științe” din Universitatea Sorbona, Paris, de unde primește diploma în 1891. Își dă doctoratul în 1896 cu subiectul „Le lobe céphalique et l’encéphale des annélides polychètes”. În tot acest timp lucrează la stația de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează scufundări la adâncimea de 10 m, pentru a studia viața subacvatică.
La 25 de ani este ales membru al “Societății zoologice” din Franța. Participă ca naturalist la Expediția antarctică belgiană între anii 1897-1899, la bordul navei Belgica. Efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei în Chile, pe țărmurile strâmtorii Magellan și mai ales în zona strâmtorii “Belgica” denumită dupa numele vasului pe care se afla, denumire dată ca urmare a faptului că pentru un an, din martie 1898 până în februarie 1899, vasul expediției a fost blocat în gheață și strâmtoarea mai sus menționată. Cu această ocazie studiază fauna și flora din zonă. “Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.”.
În timpul acestei expediții, Emil Racoviță a descoperit balena cu cioc.
nava Belgica
Se reîntoarce în țară și în 1920 devine profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat primul institut de biospeologie din lume. A deținut și următoarele funcții:
Senator, reprezentat al Universității din Cluj 1922-1926
Rector al Universității din Cluj 1929-1930
Președinte al Academiei Române de Științe 1926 – 1929
Director al Institutului de Speologie 1920 – 1947
Membru al mai multor asociații științifice
Înapoi în ţară
Deşi, în Franţa, savantul român Emil Racoviţă ajunsese să fie unul dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă, el a decis să se întoarcă, împreună cu familia sa, în ţară, după Marea Unire a Transilvaniei cu România, din anul 1918. Fostul său discipol, profesorul Iosif Viehmann, spune că Emil Racoviţă a fost chemat insistent să ocupe un post de profesor la nou-înfiinţata Universitate a Daciei Superioare din Cluj, fondată de autorităţile române după ce corpul academic al fostei Universităţi austro-ungare Franz Josef a refuzat să lucreze pentru statul român. Printre cei care l-au chemat pe Emil Racoviţă să lucreze la Universitatea din Cluj se numără Onisifor Ghibu şi Sextil Puşcariu.
„Emil Racoviţă s-a hotărât cu greu să se întoarcă în ţară. Vă daţi seama, în Franţa era stabilit de o perioadă atât de lungă. Însă, atunci când a acceptat să discute mai serios despre întoarcerea în ţară, el a pus o condiţie: să poată să îşi continue activitatea ştiinţifică la un nivel înalt”, a spus Iosif Viehmann, fostul asistent al lui Emil Racoviţă. Savantul român nu a venit singur la Cluj, ci a adus o adevărată echipă de savanţi. Din aceasta făceau parte francezii Jules Guiart şi Rene Janel, dar şi elveţianul Alfred Chapuis. De altfel, ultimul era unul dintre cei mai buni prieteni ai savantului român. Alfred Chapuis a devenit şi consul al Elveţiei la Cluj. Cu ajutorul acestor savanţi, Emil Racoviţă a fondat primul institut de speologie din lume, în anul 1920. Alfred Chapuis a devenit director adjunct al institutului. Echipa de savanţi condusă de Emil Racoviţă s-a ocupat, pe lângă pregătirea tinerilor studenţi de la Universitatea din Cluj, de program intens de explorare şi de cercetare a peşterilor din Munţii Apuseni. Acolo, ei au descifrat cele mai importante dintre tainele unei lumi subterane despre care savanţii nu ştiau aproape nimic.
O parte mai puțin știută este că a fost apropiat de cercul socialist care edita revista “Contemporanul”, tânărul s-a ocupat de promovarea teoriei evoluţioniste a lui Darwin, a organizat lecturi şi analize în grupuri extinse pentru fiecare număr al revistei, iar în 1947 își amintea despre acea perioadă: “Voiam şi noi pe atunci să schimbăm faţa lucrurilor, în parte am făcut şi noi câte ceva. Aveam cu toţii un spirit revoluţionar şi de dragoste faţă de semenii noştri şi faţă de popor”.
Marele savant a plecat la Timişoara în anul 1940, după ce Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horthystă. Emil Racoviţă a revenit apoi la Cluj, unde a murit, la 79 de ani, în sărăcie şi frig. Savantul și marele explorator român s-a stins din viață la data de 17 noiembrie 1947.
