Timp de decenii, manualele de antropologie au prezentat o poveste relativ clară despre începuturile umanității: primii hominizi ar fi apărut în Africa, iar mersul biped — una dintre trăsăturile definitorii ale speciei umane — s-ar fi dezvoltat pe acel continent în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani. O descoperire recent analizată de cercetători europeni și nord-americani sugerează însă că această istorie ar putea fi mai complexă decât se credea.
Un femur fosil descoperit în sudul Bulgariei indică faptul că unele dintre cele mai timpurii forme de mers biped ar fi putut apărea în Europa cu peste 7 milioane de ani în urmă. Dacă ipoteza va fi confirmată, aceasta ar putea muta o parte a originilor evoluției umane din Africa în regiunea est-mediteraneană.
Descoperirea de la Azmaka
Fosila provine din situl paleontologic Azmaka, situat lângă orașul Chirpan, în Câmpia Traciei Superioare din Bulgaria. Descoperirea a fost analizată de o echipă internațională formată din specialiști de la National Museum of Natural History, Sofia, Aristotle University of Thessaloniki, University of Tübingen și University of Toronto.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Palaeobiodiversity and Palaeoenvironments. Analiza arată că osul aparținea, cel mai probabil, unei femele de aproximativ 24 de kilograme care trăia într-un mediu de savană, în apropierea unui râu, într-un peisaj asemănător cu cel din Africa de Est de astăzi.
Ceea ce a atras imediat atenția cercetătorilor au fost caracteristicile anatomice ale femurului.
Indicii ale mersului biped
Potrivit profesorului Nikolai Spassov de la Muzeul Național de Istorie Naturală din Sofia, femurul prezintă o serie de trăsături care sugerează capacitatea de mers pe două picioare.
Printre acestea se numără:
- orientarea specifică a gâtului femural,
- zonele de inserție pentru mușchii fesieri,
- grosimea stratului cortical al osului.
Aceste caracteristici sunt întâlnite la hominizi bipezi și la oamenii moderni, dar diferă clar de structura femurului maimuțelor arboricole. Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că modul de deplasare al acestei creaturi nu era identic cu cel al omului modern.
Fosila pare să combine trăsături ale maimuțelor africane cu cele ale hominizilor mai evoluați, sugerând o etapă intermediară în evoluția locomotorie.
Graecopithecus – un posibil strămoș al omului
Specimenul este asociat cu genul Graecopithecus, o specie enigmatică descoperită inițial în Grecia. Primul exemplar cunoscut — un fragment de mandibulă — a fost găsit într-un sit de lângă Athens.
În 2017, cercetările asupra acestui fragment dentar au sugerat că forma rădăcinilor dinților ar putea indica apartenența la linia evolutivă a hominizilor. Totuși, mandibula nu putea oferi indicii despre modul de deplasare al animalului.
Descoperirea femurului din Bulgaria a schimbat această situație.
Profesorul David Begun de la Universitatea din Toronto consideră că Graecopithecus, vechi de aproximativ 7,2 milioane de ani, ar putea reprezenta unul dintre cei mai timpurii membri ai liniei evolutive umane.
Potrivit cercetătorului, această specie ar putea reprezenta o „verigă lipsă” între maimuțele arboricole și hominizii care trăiau predominant pe sol.
Un capitol european al evoluției umane?
Analizele sugerează că Graecopithecus ar putea descinde din maimuțe balcano-anatoliene mai vechi, precum Ouranopithecus sau Anadoluvius, care trăiau în sud-estul Europei și Anatolia în urmă cu aproximativ 8–9 milioane de ani.
Aceste primate fac parte dintr-un grup mai larg de maimuțe eurasiatice care au evoluat inițial în Europa Centrală și Occidentală în timpul Miocenului.
Dacă ipoteza este corectă, este posibil ca unele linii evolutive ale hominizilor să fi apărut în Europa înainte de a se răspândi spre Africa.
Rolul schimbărilor climatice
Un factor important în această posibilă migrație ar fi fost transformările climatice majore din regiunea mediteraneană.
Potrivit profesoarei Madelaine Böhme de la Centrul Senckenberg pentru Evoluția Umană și Paleo-mediu al University of Tübingen, între 8 și 6 milioane de ani în urmă, estul Mediteranei și vestul Asiei au trecut prin perioade repetate de aridizare.
Aceste schimbări au dus la apariția unor zone vaste de stepă și semi-deșert, modificând radical ecosistemele și determinând numeroase specii de mamifere să migreze.
Unele dintre aceste migrații ar fi putut transporta și marile maimuțe către Africa, unde ulterior au apărut hominizi timpurii precum Orrorin tugenensis și mai târziu Australopithecus afarensis, celebru datorită fosilei supranumite „Lucy”.
Un puzzle evolutiv încă incomplet
Descoperirea femurului de la Azmaka nu rescrie deocamdată definitiv istoria evoluției umane, însă ridică întrebări importante despre originea hominizilor.
Dacă viitoarele descoperiri vor confirma aceste interpretări, Balcanii ar putea deveni una dintre regiunile-cheie pentru înțelegerea începuturilor liniei evolutive care avea să ducă, milioane de ani mai târziu, la apariția omului modern.
Cercetările continuă în prezent atât la Azmaka, cât și în alte situri paleontologice din sud-estul Europei, în speranța descoperirii unor noi fosile care să clarifice locul ocupat de Graecopithecus în arborele evoluției umane.
