Mâncărurile preferate ale unei persoane pot spune multe despre mediul din care provine şi despre trecutul său. Iar cei mai puternici oameni de pe planetă, adică preşedinţii SUA, nu fac excepţie.

Chiar dacă aveau la dispoziţie „armate“ de bucătari, unii preferau lucruri atât de simple, încât chiar şi cea mai nepricepută gospodină le-ar putrea face. Alţii, dimpotrivă, au fost pasionaţi de gastronomie şi au introdus în SUA unele mâncăruri care astăzi sunt iconice.

Thomas Jefferson, unul dintre cei mai importanţi preşedinţi ai SUA şi unul dintre autorii Declaraţiei de Independenţă, a fost pasionat de mâncare, dar şi de modul în care mâncarea ajungea pe masă. Este ceea ce astăzi numim conceptul farm to table.

Astfel, la Monticello, plantaţia sa din statul Virginia, existau o grădină de legume şi o livadă, de care preşedintele se ocupa personal, când putea. Aici planta fructe şi legume aduse de peste tot din călătoriile sale din lume: sfeclă roşie, bame, vinete, măcriş, conopidă, tarhon, năut (unele dintre ele foarte rare în SUA, în acea perioadă). În livadă avea meri, peri, cireşi, smochini. Într-o vreme în care încă se credea că roşiile sunt otrăvitoare, Thomas Jefferson le cultiva în grădina sa şi le consuma.

Fostul preşedinte al SUA a fost pentru câţiva ani ambasador în Franţa, iar aici a descoperit câteva preparate care l-au cucerit total şi pe care ulterior le-a popularizat în SUA. Cartofii prăjiţi şi îngheţata de vanilie sunt preparatele favorite ale celui de-al treilea preşedinte american, iar o reţetă pentru îngheţată scrisă de mână, chiar de Jefferson, există şi astăzi. Totodată, el a introdus în SUA şi o budincă sărată de paste, nouilly á maccaroni, ceea ce a devenit mai târziu una dintre cele mai iubite mâncăruri americane: macaroane cu brânză (mac and cheese).

George Washington, primul preşedinte al SUA, era atras de ingrediente şi preparate cât mai simple. Îi plăceau mâncărurile din peşte, dar şi alimente proaspete, nepreparate, printre favoritele sale numărându-se nucile şi alunele.

Unul dintre cei mai aventuroşi şefi ai SUA, Theodore Roosevelt, era cât se poate de precaut când venea vorba de mâncare. Şi ce poate fi mai simplu decât ouăle fierte tari?

Crescut şi el la o fermă, Harry S. Truman nu avea cum să nu iubească puiul prăjit, care a fost toată viaţa mâncarea sa preferată. De asemenea, fostul preşedinte nu suporta mofturoşii. „Am învăţat în armată să mănânc tot ce mi se pune în faţă şi să-mi şi placă“, spunea el.

Cine gătea pentru familie şi prieteni

Dwight D. Eisenhower a fost nu doar gurmand, ci  şi pasionat de gătit. Chiar dacă avea o întreagă echipă de bucătari la Casa Albă, îi ăplăcea să gătească pentru familie şi pireteni, iar preferata sa era tocăniţa scăzută din carne de vită.

John F. Kennedy provenea dintr-un mediu privilegiat, la fel ca soţia sa, Jacqueline, iar acest lucru s-a reflectat în schimbările pe care le-au făcut la Casa Albă. Meniurile au devenit rafinate şi pretenţioase, inspirându-se din gastronomia franceză. Însă, din când în când, J.F. Keneddy nu refuza un clasic american: supă de moluşte .

Ronald Reagan a avut o preferinţă care s-ar putea numi chiar dependenţă: jeleurile. A început să le mănânce în 1966, când candida pentru postul de Guvernator al Californiei şi încerca să se lase de fumat. Acest substitut pentru ţigări a devenit obsesia sa culinară, iar în timpul şederii sale la Casa Albă s-au făcut rezerve uriaşe de jeleuri. Aroma preferată era cea de lemn dulce.

Nu exsistă preşedinte care să fi iubit burgerii mai mult decât Bill Clinton. Este faimos pentru faptul că şi-a întrerupt un antrenament de alergare pentru a-şi cumpăra un burger. Însă obsesia sa pentru burgeri i-a fost aproape fatală. După un bypass şi o operaţie de urgenţă, Clinton a renunţat la marea sa plăcere şi a devenit vegan.

Donald Trump nu a fost niciodată preferatul elitelor, ci al maselor, aşa că nu a ezitat să promoveze în social media gusturile simple şi s-a „îndopat“ constant cu diverse produse ale unor mari lanţuri fast-food: pizza, aripioare prăjte, burgeri şi taco.