Când auziți că un papă ar fi scris o poveste erotică, prima reacție este adesea neîncrederea. Totuși, „Povestea celor doi îndrăgostiți” nu este o legendă urbană: acest roman cu ilustrații sugestive, despre iubirea pasională dintre o femeie căsătorită și tânărul ei amant italian, a fost scris în 1444 de Aeneas Sylvius Piccolomini, omul care, câțiva ani mai târziu, avea să devină Papa Pius al II-lea.
Romanul, scris într-un stil epistolar inovator pentru epoca sa, prezenta o serie de scrisori fictive, menite să ofere cititorului senzația că personajele comunică între ele. Edițiile timpurii, tipărite de Ulrich Zell la Köln în jurul anului 1467, includeau ilustrații erotice menite să capteze atenția cititorului – o metodă de marketing medievală cu totul neașteptată pentru autorul viitorului papă.
Tânăra viață a unui „papă neconvențional”
Piccolomini nu a fost niciodată un cleric tipic. Provenind dintr-o familie modestă, a părăsit ferma părintească la 18 ani pentru a urma studiile universitare și a lucrat ca profesor la Florența. Ulterior, a servit ca secretar al episcopului din Fermo și a fost trimis într-o misiune misterioasă în Scoția, unde s-a implicat într-o aventură amoroasă și a avut cel puțin un copil în afara căsătoriei.
Tânărul Aeneas își declara fără reținere pasiunea pentru dragoste: „Cel care nu a simțit niciodată cu adevărat flăcările iubirii este doar o piatră”. Abia la vârsta de 40 de ani, odată cu alegerea vieții clericale, atitudinea sa s-a schimbat radical: „Când vezi o femeie, gândește-te că îl vezi pe diavol”.
Ficțiune sau realitate?
Acțiunea romanului se desfășoară la Siena și urmărește povestea Lucretiei, căsătorită cu un bărbat gelos, și a tânărului italian Euryalus. Cei doi se întâlnesc la o înmormântare – un cadru neașteptat pentru dragoste la prima vedere – și își trăiesc pasiunea printr-o serie de scrisori electrizante. Euryalus își justifică relația adulteră citând pe Virgiliu: „Iubirea îi cucerește pe toți; să cedăm cu toții iubirii”.
Deși Piccolomini susținea că totul era ficțiune, unii cercetători cred că personajele s-ar fi inspirat din oameni reali: Kaspar Schlick, cancelarul lui Sigismund, și fiica profesorului său de drept de la Universitatea din Siena.
De la aventurier la papă
Viața sa a luat o turnură diplomatică: a fost trimis în Portugalia pentru negocieri matrimoniale și mai târziu la Roma pentru a asista la căsătoria împăratului Frederic al III-lea. În ciuda obstacolelor, Piccolomini a ajuns cardinal și, după moartea papei Calixt al III-lea, a fost ales papă la 3 septembrie 1458, luând numele Pius al II-lea.
Astfel, fostul playboy, autor erotic și tată al unor copii ilegimiți a urcat pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei religioase, devenind singurul papă cunoscut care a scris un roman despre dragoste adulteră. Cariera sa rămâne un exemplu fascinant al complexității umane și al paradoxurilor din istoria Bisericii.
